După toate aparenţele sonore, coloana oficială a preşedintelui Klaus Iohannis a fost huiduită ieri în trafic, în timp ce se îndrepta spre Romexpo unde avea loc un eveniment la care fusese invitat. Circul acesta stradal, alimentat copios de comentarile tropăitorilor zilei, pe la televiziuni, unele cam otova, legate de povestea de acum cunoscută, cu antemergătorii vice-premierului Gabriel Oprea, derulat într-o capitală europeană, nu prea dă grozav pentru străini. Dimpotrivă. Iar adevărul parţial e o minciună în curs de dezvoltare. Unde în spaţiul UE coloana oficială a şefului statului este fluierată sau claxonată ostentativ? Nu-i mai puţin adevărat însă că nici nu se trag concluzii de vreun fel, la cele de acum întâmplate, iar o învăţătură de minte, care nu e pentru cap, nu există. Să lăsăm morala pe seama altora, poate mult mai îndreptăţiţi la dirigenţia de şantier. Seduşi de prezenţa la Paris a ex-preşedintelui uruguayan Jose Pepe Mujica (80 de ani), fostul guerrillero Tupamaro, pentru a inaugura a treia conferinţă Europa-America Latină, organizată de Sciences Po, marţi 27 octombrie a.c.. Discurs absolut fabulos, în faţa studenţilor, a “celui mai sărac” ex-preşedinte din lume. Cum a fost considerat. Cel care şi-a cedat pe timpul mandatului cea mai mare parte a salariul său lunar de 12.000 dolari. “Aşa am trăit toată viaţa mea, pot să trăiesc bine cu cea am”, spunea mereu ziariştilor uimiţi, Pepe Mujica, cel care a petrecut 14 ani de închisoare, eliberat fiind în 1985, când ţara sa revenea la democraţie. În 2010 la intrarea în mandat, declaraţia sa de avere conţinea un Volkswagen Betlle, din 1987, în valoare de 1.800 de dolari. A locuit ca şef al statului, la sediul fermei personale din periferia Montevideo, unde împreună cu soţia sa Lucia Topolanski, senator, şi aceasta membră a guerrillei Tupamaro, unde cultivă crizanteme pe care le valorifică pe piaţă.
A refuzat sistematic, pe timpul mandului, să locuiască în palatul prezidenţial opulent, iar paza, escorta şi tot ce vedem nu doar la Bucureşti, ci şi la alţi demnitari ai Europei, toate acestea i-au fost străine. Au făcut chiar senzaţie imaginile cu Pepe Mujica, în autoturismul prezidenţial, preluând un autostopist în drumul său spre casă. Sigur că un asemenea mod de viaţă, voit auster, poate părea straniu. Să nu omitem însă detaliul că “Pepe” Mujica a cunoscut suferinţa autentică, graniţa dintre viaţă şi moarte, deznădejdea teribilă, pentru a primi într-o zi toate onorurile, care nu l-au mai interesat. Oricum niciodată nu l-a fluierat cineva, pe motivul blocării centrului metropolei de coloana oficială. La 3 martie anul acesta Jose Pepe Mujica a predat mandatul de preşedinte succesorului său Tabare Vazques, medic oncolog, şi în aplauzele asistenţei a plecat spre casă. Întreg continentul sud-american îl venerează. Şi asta contează mai mult decât orice. N-a umblat cu gardă de corp şi girofare, deşi peste tot în lumea civilizată liderii acesteia umblă mai blindaţi ca niciodată.
