Costel Tulitu a făcut ce ştie mai bine: l-a turnat pe Nicolae Giugea la minister

0
68
Costel Tulitu

Primarul Bechetului, Costel Tulitu, încă zburdă liber, după toate potlogăriile cu bani publici săvârşite la locul său de muncă, pentru care a adus, cu ceva timp în urmă, pe malul Dunării, procurorii DNA – Serviciul Teritorial Craiova, de au ridicat o paporniţă de acte administrative. S-a dat bolnav o vreme, potrivit obiceiului, după care, tiptil-tiptil, ca pe vremuri, când lucra cu spor la Securitatea din Braşov şi sifona bazaconii, s-a întors la borcanul cu miere. Încă dulce. Înconjurat de câţiva acoliţi de nădejde, din rândul consilierilor locali, cu care face şi desface jocuri lucrative, Costel Tulitu trage nădejdi mari, deşi l-a „părăsit” tutorele, fostul reprezentant al Guvernului în teritoriu, iar locotenentul acestuia, Eugen Marinescu, nu se simte nici el prea bine după cum se arată. Ce-au făcut împreună, „alba-neagra” cu avizele de legalitate pe dubioase hotărâri de consiliu local, nu e doar un semnal rătăcit prin presă, peremptoriu probat, şi deloc perisabil ca atâtea altele, e o realitate indubitabilă. Mai deunăzi, primarul Bechetului, Costel Tulitu, văzând că n-are trecere, ca până mai recent, la noul prefect Nicolae Giugea, a făcut ceea ce ştie mai bine: l-a turnat la secretarul de stat pentru relaţia cu prefecturile din MAI. Că nu primeşte avize de legalitate, aşa cum ar dori, pe hotărârile de consiliu local, toate în neregulă. Şi toate concepute pe viziunea sa „de jurist”. Nu tupeul şi insolenţa îi lipsesc lui Tulitu de la Bechet, pe-ăstea le are în inflaţie, ci altceva, dar n-are rost un comentariu în acest sens. Chestiunea în discuţie cu acest ales local, sistematic în derapaj administrativ, cu zilele de mandat numărate, este alta: convingerea lui mărturisită că poate ieşi basma curată din toate matrapazlâcurile în care este vârât până în gât. Fireşte, nu-i mai saltă inima în piept, când se apropie de Bechet, cum delira lăutăreşte pe la toate chiolhanurile de pomină, de pe malul Dunării, că asta ştie mai bine, acompaniat de balaoacheşi, şi încearcă acum compromisuri de tot felul. Dar, chiar dacă timpul trece, faptele rămân, spre a fi procesate unde trebuie. Fiindcă Tulitu de la Bechet a dat fără să mai fie nevoie cea mai sugestivă definiţie a „tunului”: o lovitură scurtă, care bubuie în pântecele bugetului, făcând gaură după gaură, una de peste 800 de milioane de lei. Bani ridicaţi personal din Trezoreria oraşului, destinaţi ameliorării unei pajişti pentru crescătorii de animale. Şi, fireşte că a „ameliorat” pajiştea respectivă, în absenţa oricărui proiect, din moment ce singura lucrare concretă a fost aceea că a urinat pe ea după lăsarea întunericului. De n-a mai crescut nici iarba. Înrolat în clientela politică portocalie, Costel Tulitu din Bechet a sifonat bani publici cât a putut. Banii nu s-au terminat, de ronţăit câte ceva ar mai fi, dar au apărut belelele. Care nu vor trece cum vrea el. Sigur, nici cum vor alţii.