Despre înţelegerile premierului italian Silvio Berlusconi cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy, prilejuite de cel de-al XXIX-lea summit franco-italian de la Roma, privind intenţiile lor, neîmpărtăşite de Germania, de revizuire a tratatului de liberă circulaţie Schengen “în circumstanţele speciale actuale” am scris în numărul de ieri al cotidianului nostru. Există destulă nelinişte, şi la Paris dar şi la Roma, provocată de fluxurile de imigranţi dinspre Africa de Nord, în special tunisieni şi egipteni. Şi fiindcă demersurile diplomatice au rostul lor, în pofida supărării afişate a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, în această chestiune, şeful diplomaţiei de la Paris, Alain Jupee, a făcut o mişcare mai mult decât interesantă, chiar dacă a trebuit să păşească cu maximă prudenţă în ţările Africii de Nord: s-a deplasat mai întâi în Egipt, la Cairo, ceea ce i-a cam deranjat pe tunisieni, după care a mers în Tunis, pentru un discurs realist şi sincer şi un credit de vreo 450 milioane euro, ceea ce în opinia jurnaliştilor francezi, nu a prea sensibilizat gazdele, marcate de ceea ce văzuseră la Vantimillia, în Italia, unde s-a blocat circulaţia feroviară… spre Franţa. Fireşte, Nicolas Sarkozy, precar poziţionat în sondaje, cu un an înainte de alegerile prezidenţiale, cu destule mari probleme în propriul partid, UMP, ştie că trebuie să seducă electoratul francez cu ceva deosebit. Dar cu ce? Cu o înduioşare de circumstanţă pentru accederea României în spaţiul Schengen, după refuzul categoric din luna februarie, în nici un caz. Ar fi sinucidere curată. România nu contează în UE şi nu are nimic de spus în nici o privinţă. Nu este capabilă nici să aspire fondurile băneşti cuvenite, fiind, de altfel, în situaţia unui contributor care mai mult plăteşte decât primeşte. Imaginea ţării la nivelul UE este boţită serios, nu doar de cerşetori şi ţigani, prestaţia anoştilor eurodeputaţi, dar, în egală măsură, şi prin ineficienţa demersurilor actualului ministru de Externe, Teodor Baconschi, mai nou apropiat pe linie creştin-democrată de tandra sa colegă de partid Sorina Plăcintă. Spunea miercuri seara la TVR, preşedintele ţării Traian Băsescu, că intrarea României în Schengen nu este “un obiectiv ratat, oricât s-ar bucura unii de eşec, cum s-ar fi bucurat şi de o intrare în derapaj, ca să-şi facă jocurile politice”. Cei la care s-a referit Traian Băsescu că “s-ar bucura” sunt adversarii săi politici, însă nu aceia au deteriorat relaţiile cu Parisul, oricât am vrea să înţelegem “subtilităţile” întregii poveşti. Chiar admiţând optimismul preşedintelui Traian Băsescu, faţă de deznodământul dezbaterii din 6 iunie din Parlamentul European, şi cea a Consiliului JAI, din 9 iunie, înţelegerile convenite de Silvio Berlusconi şi Nicolas Sarkozy nu sunt doar de suprafaţă. Cum am putut aduce relaţiile Bucureştiului cu Parisul, în faza actuală, de reală ambiguitate, iată o întrebare delicată, la care răspunsul nu este deloc uşor de dat. Deocamdată Parisul are multe griji, şi ne îndoim că, ultima dintre ele, este… Bucureştiul. Practic nu suntem luaţi în seamă, după ce am avut un statut de invidiat, şi nu mai detaliem amintirile.
