Liderul social-democraţilor, Marcel Ciolacu, nu rupe norii în apariţiile sale la posturile de televiziune, dar nici nu lasă, în general, impresia unei resemnări demobilizatoare a militanţilor social-democraţi. Jumătate din judeţele ţării au ca preşedinţi de consilii judeţene lideri din teritoriu ai PSD. Ca să nu mai vorbim de numărul primarilor de mari municipii, municipii, oraşe şi comune care îl depăşeşte pe cel al liberalilor. Chiar dacă uneori ţinând capul la cutie şi contemplând ceea ce se petrece în taberele coaliţiei de guvernare Marcel Ciolacu este suspectat de o conivenţă cu Cotroceniul. Ieri, în intervenţia sa la un post de televiziune a spus despre actuala guvernare că există „trei guverne într-unul singur”, făcând referiri la luptele interne care se dau între Ludovic Orban şi Florin Cîţu pe de-o parte, Dacian Cioloş şi Dan Barna pe de altă parte, pe fondul bâlbăielilor legate de controlul pandemiei şi nu numai. Reamintind că social-democraţii sunt în opoziţie, deşi s-au clasat pe primul loc la alegerile parlamentare anul trecut, Marcel Ciolacu a reiterat că îşi doreşte fireşte ca partidul său să ajungă la guvernare, dar prin exprimarea voinţei populare şi potrivit sondajelor, dacă mâine ar avea loc alegeri, Parlamentul ar avea o cu totul altă configuraţie. De bună seamă, Marcel Ciolacu, nu se află într-o situaţie confortabilă: din ţară, din judeţele bastion ale social-democraţilor îi parvin ştiri neliniştitoare legate de sumele alocate bugetelor, mult mai sărace ca în anul precedent. Primarii social-democraţi din marile municipii dar şi din oraşele şi comunele ţării, cu administraţie social-democrată, se plâng de acelaşi lucru. În aceste circumstanţe a mai lansa vreo idee politică relevantă şi aşa neluată în seamă de actuala majoritate parlamentară devine un exerciţiu de prisos. Este adevărat s-a venit cu un buget alternativ, la PNRR s-a opus un program de redresare şi rezilienţă alternativă, s-au introdus moţiuni simple la Sănătate şi Agricultură. Cu toate acestea lui Marcel Ciolacu, bănuit până la proba contrarie de bună credinţă, nu i se pot ierta câteva erori strategice: n-a apărat cu argumente concrete realizările anterioare ale guvernărilor social-democrate, cum ar fi cea pe mandatul de premier al lui Viorica Dăncilă, nu i-a apărat pe foşti lideri ai partidului, cum este cazul lui Liviu Dragnea, acum în arest, după o condamnare în continuare neclară, n-a apărat documentele programatice anterioare, acceptă posibile compromisuri cu cei care au lovit în partid şi uneori îşi construieşte mesajele, la o asemenea manieră încât să convină şi celor care nu vor vota niciodată partidul. Fireşte n-are o misiune uşoară în a-l convinge pe Frans Timmermans, vicepreşedinte al CE că rebranduirea PSD s-a încheiat. Este mai curând gata să pupe poalele popii, indiferent care o fi ăla sau aia, cum spunea Octavian Ştireanu într-un mai vechi editorial de-al său. Marcel Ciolacu simte că în pofida creşterii fireşti a partidului în sondaje ceva nu e în regulă. Şi nu de hibernare e vorba, deşi şi aceasta se încheie primăvara, ci de o lipsă de scânteie menită să marcheze încheierea unei somnolenţe active, după ce Vasile Dâncu a fost lăsat să modernizeze partidul, misiune istorică pentru a continua opara DNA care potrivit spuselor sale a contribuit mult de reformarea acestui partid. Apoi reacţia la demersul toboşarilor independenţei justiţiei de a distruge singura structură independentă a sistemului judiciar, de SIIJ este vorba, a fost moale, dacă nu leşinată. Un calm şi o bonomie greu de decorticat inundă orice discurs al liderului social-democrat. Nu excludem ca planul său strategic să fie unul inspirat, după cum nu excludem ca discursul său să exprime şi anumite limite „permise”, în care are voie să se manifeste în spaţiul public, într-o perioadă cum este cea pe care o traversăm.
