Eurofobia: Marea îngrijorare a liderilor europeni

0
76


Liderii europeni, aflaţi sub presiune în urma istoricului puseu de eurofobie demonstrat la alegerile europarlamentare, s-au reunit aseară la Bruxelles pentru un „tur de orizont” consacrat analizei scrutinului, marcat de respingerea instituţiilor europene şi a elitelor naţionale aflate la putere. Numeroase partide populiste, eurosceptice sau naţionaliste au forţat accederea în PE, iar ceea ce s-a întâmplat în Franţa, ţară fondatoare a actualei Uniuni Europene, cu Frontul Naţional, constituie un semnal grav, a estimat, luni, ministrul german de Externe, Frank Walter Steinmeier, la televiziunea naţională. Faptul că UKIP-ul lui Nigel Farage, în Marea Britanie, a sosit în faţa conservatorilor şi laburiştilor, ceea ce nu s-a mai întâmplat de 110 ani, nu face altceva decât să sporească îngrijorarea. Chiar dacă marile familii politice europene rămân majoritare, ele au pierdut, nu au câştigat teren. Prima familie politică, în termeni de număr al aleşilor, Partidul Popular European (PPE), care înglobează partide democrat-creştine şi de centru-dreapta, este creditată cu 214 mandate, cu 59 mai puţine decât cele obţinute în 2009. Socialiştii şi social-democraţii, cu 189 mandate, mai puţine cu 7 decât în precedenta legislatură, din cauza derutei socialiştilor francezi şi nu numai, au evitat naufragiul graţie bunelor rezultate ale democraţilor italieni, conduşi de Matteo Renzi, şi social-democraţilor români, conduşi de Victor Ponta. Şi celelalte partide proeuropene sunt în recul. Liberalii (66 mandate) au pierdut 17, iar Verzii, creditaţi cu 52 de aleşi, au pierdut 5 mandate. Stânga radicală, datorită succesului listei formaţiunii Syriza, în Grecia, a câştigat 7 mandate, ajungând la 42 de aleşi. Pe hârtie, partidele proeuropene dispun de o majoritate de 521 de aleşi din 751, dar misiunea acestora se anunţă realmente mai dificilă. Aseară, cum spuneam, şefii de stat şi de guvern urmau să discute şi despre succesorul lui Jose Manuel Barroso la preşedinţia Comisiei Europene. Considerată ca singura patroană a Europei, cancelarul german Angela Merkel n-are nici un entuziasm la ideea de a vedea că Parlamentul şi Comisia se afirmă în detrimentul Consiliului Europei. La ce soluţie se va ajunge este dificil de anticipat, deşi circulă nume precum ale directorului FMI, Christine Lagarde, şi al premierului danez Helle Thorning Schmidt. Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare în ianuarie 2010, recomandă liderilor europeni ca la desemnarea preşedintelui Comisiei Europene „să ţină cont de rezultatul alegerilor europarlamentare”. Cum va interpreta Consiliul European şi PE această recomandare, la aceeaşi manieră sau una diferită, rămâne de văzut. Jean Claude Juncker insista, luni, asupra victoriei partidului său şi, implicit, a dreptului de a avea prioritate la încercarea de a forma o majoritate în Parlament sau Consiliu.

Conferinţa preşedinţilor grupurilor politice din UE cere Consiliului European să-i dea lui Juncker, candidatul PPE la preşedinţia Comisiei Europene, un mandat clar pentru a începe negocierile cu alte grupuri politice, informa ieri un comunicat al grupului socialiştilor europeni (S&D). Liderii grupurilor politice s-au reunit ieri pentru a discuta următorii paşi după alegerile europene, înainte de reuniunea Consiliului European, programată în cursul serii. „PPE, în ciuda unor pierderi substanţiale, rămâne cel mai mare grup din PE. Candidatul său pentru preşedinţia Comisiei are dreptul clar de a începe negocierile pentru a încerca să formeze o majoritate în PE”, a precizat Hannes Swoboda, liderul grupului S&D în comunicat. În opinia acestuia, Juncker trebuie să propună acum un program care să prezinte priorităţi clare pentru crearea de locuri de muncă şi creşterea economică prin investiţii, precum şi propuneri pentru o politică migratorie şi de integrare şi o luptă eficientă împotriva evaziunii fiscale. „Doar dacă Jean Claude Juncker prezintă un program care satisface nevoile şi preocupările cetăţenilor UE va obţine sprijinul grupului S&D”, a subliniat Swoboda.