Parabola fiului ignorat

1
136

VoleiUn om avea mai mulţi copii. Unuia îi acorda mult mai puţină atenţie decât celorlalţi. Financiar, copilului nu-i lipsea nimic, însă afectiv era neglijat, nu primea nici un sfert din atenţia de care beneficiau fraţii săi, unii dintre ei chiar corigenţi. Era ascultător, isteţ, premiant, însă abia izbutea să obţină un dram de afecţiune, abia primea un zâmbet când prezenta carnetul cu note mari. Orice-ar fi făcut, nu izbutea să intre în graţiile familiei. Într-o zi, fiul ignorat devine celebru şi vine acasă cu cununa de lauri pe frunte. Dintr-o dată se simte asaltat din toate părţile de felicitări, este aclamat. Este puţin încurcat, fiindcă pe mulţi dintre cei care-l îmbrăţişau aproape că nu-i cunoaşte. Rude care-l salutau distant, acum şi-l arogau ca pe cel care a adus glorie neamului. Toţi vor o frunzuliţă de laur, toţi se mândresc acum că unul de-al lor este cel mai bun. Este fericit că are parte de asemenea primire, aproape că îi dau lacrimile. Ştie că a obţinut totul aproape de unul singur, dar ar împărţi gloria cu toată lumea pentru aceste clipe de sărbătoare generală. Se întreabă dacă de acum încolo va fi privit altfel, dacă va fi mângâiat pe creştet precum fraţii săi, dacă acest trofeu va schimba situaţia sa. Speră că va fi recunoscut în sfârşit ca „unul de-al lor”.

Marţi seara, echipa masculină de volei a Craiovei a devenit pentru prima oară campioană naţională. După ce a pierdut un singur meci din cele 22 disputate în sezonul regulat, echipa lui Dan Pascu şi-a adjudecat cu 3-0 semifinala cu Baia Mare şi cu 3-1 finala cu Zalăul. Titlul nu vine întâmplător, este pasul cel mare, după un argint obţinut acum 3 ani şi bronzul de anul trecut. Media de spectatori la meciurile băieţilor este de câteva sute de spectatori, cam 10 % din capacitatea Sălii Polivalente. Sigur, bugetul a fost unul pe măsură, în concordanţă cu performanţa obţinută, dar publicul a rămas setat pe fotbal, baschet şi chiar pe handbal, aproape ignorând echipa de volei care câştiga pe bandă rulantă şi care se lupta pentru titlu. Voleibaliştii au profitat de absenţa unui adversar foarte puternic, după dispariţia colosului Tomis Constanţa, dar un titlu este un titlu, iar munca, talentul şi dăruirea celor care l-au adus sunt mai mult decât lăudabile. Nu puţine au fost conferinţele de presă în care antrenorul şi băieţii săi aproape că implorau lumea să vină la meciuri, nu puţine au fost acţiunile de promovare a meciurilor în diverse locaţii din oraş. După titlul cucerit la Zalău, site-urile de socializare şi forumurile au fost invadate de laude: „Campionii noştri”, „Suntem cei mai buni dintre români”, „Toată lumea ştie, titlul e-n Bănie”. Măcar în ceasul al doisprezecelea, craiovenii au reacţionat. Mulţi dintre cei care postau la foc automat nici nu ştiau că avem echipă de volei. Cel mai jenant moment a fost la cuplajul baschet-volei, când după meciul baschetbaliştilor, din sferturile de finală, aproape jumătate din spectatori au părăsit sala, deşi voleibaliştii intraseră deja pe teren pentru al doilea meci din finală. Se pregăteau să facă un alt pas mare spre titlu, dar nu aveau parte de susţinerea celor pentru care luptau. Sigur, nu e nimeni obligat să fie prezent la sporturi care nu-l pasionează, dar orgoliul local ar trebui să se resimtă şi la meciuri, nu doar pe internet. Mai ales că trecuseră 23 de ani de când Craiova nu mai luase un titlu…

1 COMENTARIU

Comments are closed.