Referendum 2012: Când poporul trebuie dresat

0
129

Colegiul Director al PDL a decis oficial să boicoteze referendumul din 29 iulie a.c. Aşa ceva se întâmplă, spune preşedintele Asociaţiei „Pro Democraţia”, Cristian Pârvulescu, prin statele africane, unde teama de fraudare a alegerilor este într-adevăr întemeiată. La noi, îndemnarea militanţilor şi simpatizanţilor unui partid democrat, de către liderii săi, să stea acasă, sfidând premeditat o acţiune constituţională şi democratică, sună „ca dracu’”, vorba de duh a primului său preşedinte, Petre Roman. Şi, totuşi, iniţiativa PDL menită să forţeze invalidarea referendumului, în condiţiile unui eventual vot covârşitor pentru demitere, ascunde mai de grabă premisele unor conflicte sociale nu uşor de surmontat. Un preşedinte reîntors la Cotroceni, ilegitim din perspectiva celor care au votat pentru demiterea sa, nu va avea cum să ţină piept unei ostile majorităţi covârşitoare USL. Şi unui front de adversităţi. Dacă liderii PDL pot avea convingeri politice, simpatizanţii şi chiar militanţii partidului au mai de grabă opinii politice. Care pot fi autentice sau nu, temeinice sau superficiale, mai mult sau mai puţin întâmplătoare, în funcţie de amplasamentul social al fiecăruia. Până la urmă, un îndemn făcut unei comunităţi sau unor grupuri sociale, de a nu participa la un referendum deplin constituţional, presupune, în subsidiar, desconsiderarea discernământului celor vizaţi. Şi se cochetează copios cu sminteala naţională. Revista „22”, de pildă, consideră că opinia majorităţii nu e demnă de luat în calcul. „Majoritatea populaţiei, încă traumatizată de măsurile de austeritate ale fostei guvernări, pare să nu înţeleagă miza demiterii preşedintelui Traian Băsescu”. Fractura logică a acestui text nu poate fi abandonată: măsurile de austeritate pomenite au fost cumva luate fără acceptul preşedintelui Traian Băsescu? În orice caz, ne aşteaptă vremuri interesante. O nedumerire: o exista la Bruxelles sau la Strasbourg o comisie, un comitet, ceva acolo, unde se pot trimite plângeri şi împotriva celor care iau populaţia României drept o turmă de idioţi? Ar putea fi interesată prestigioasa revistă „Nature” şi de natura propagandei imbecile care poate modifica genetic un popor? Ceea ce nu spune PDL este tocmai esenţialul: de fapt, partidul acesta are nevoie şi de un alt popor, actualul fiind prea dezamăgit şi insuficient de obedient. Tot ascultând în zilele din urmă noianul de declaraţii, inclusiv ale preşedintelui suspendat, Traian Băsescu, mi-a revenit în gând o rostire cu patos a acestuia: „Niciodată, dar niciodată, românii nu m-au dezamăgit”. Am tresărit. Dacă îşi imaginează cumva că votul la alegerile prezidenţiale din 2009, destul de discutabil, prin ponderea celui adus din exterior, care a contat la departajare, l-a împroprietărit, pur şi simplu, cu o moşie pe care românii toţi sunt clăcaşi? E drept, Traian Băsescu a promis că va merge la vot, după ce, luni, declarase că „trebuie făcut tot ce se poate” pentru a fi invalidat referendumul de demitere a sa. Fiindcă dacă s-ar valida referendumul s-ar acoperi cu votul popular „lovitura de stat”. Îndemnând electoratul şi înainte şi înapoi şi presupunând că aşa ceva e posibil, putem admite că unii se gândesc inclusiv la dresarea poporului. Împlinire măreaţă, precum multilateral dezvoltatul de odinioară.