Pagini de istorie a scenei lirice craiovene

0
54

Ziua Teatrului Liric „Elena Teodorini”, 25 martie – dată la care, în 2011, se împlinesc 154 de ani de la naşterea marii interprete de reputaţie  internaţională al cărei nume instituţia îl poartă –, a fost marcată, ieri, festiv, în Sala Mare a Primăriei municipiului Craiova, prin lansarea lucrării «Teatrul Liric „Elena Teodorini” – schiţă monografică», semnată de Maria Cristiana Stan şi apărută la Editura „Aius”.

Evenimentul – unul încărcat de semnificaţii, dar şi de emoţie şi avându-l în postura de moderator pe directorul teatrului, dirijorul Florian-George Zamfir – s-a bucurat de prezenţa a numeroşi oameni de cultură care, de-a lungul timpului, şi-au legat numele de această instituţie, dar şi a unor invitaţi speciali. Aşa au fost sopranele Felicia Filip şi Alexandra Coman, criticul muzical Anca Florea, istoricul Adrian Cioroianu, Cristian Mihăilescu – directorul Operei din Braşov, Szep Gyula – directorul artistic al Operei Maghiare din Cluj-Napoca ş.a. Li s-a alăturat Florea Firan, actualmente director al Editurii „Scrisul Românesc”, cel care, în iunie 1972, rostea cuvântul de inaugurare a ceea ce urma să se numească Teatrul de Operetă din Craiova.

Elena Teodorini

Lansarea lucrării a urmat altui eveniment al scenei lirice craiovene: premiera spectacolului cu opereta „Văduva veselă”, de Franz Lehar, în regia artistică a Arabelei Tănase, care a avut loc joi seara. Un spectacol complet – cu operetă, teatru, dans, comedie –, cu costume şi decoruri fermecătoare, cu o muzică iubită de toate generaţiile, cu situaţii neprevăzute şi artişti în ipostaze inedite pentru public, care te ţine cu zâmbetul pe buze de la început până la sfârşit.

La premieră a asistat şi prof. univ. dr. Florin Popenţiu-Vlădicescu – descendent al familiei Teodorinilor şi preşedinte al Fundaţiei „Elena Teodorini”, pe care cotidianul „Cuvântul Libertăţii” îl făcea cunoscut craiovenilor, inclusiv reprezentanţilor Teatrului Liric, printr-un interviu publicat în octombrie 2002. Deşi de-atunci au trecut peste opt ani, este pentru prima dată când Florin Popenţiu-Vlădicescu ajunge la Craiova.

Evoluţia actului muzical de la sfârşitul secolului al XIX-lea până astăzi

„Secvenţă din laborioasa şi exigenta teză de doctorat, susţinută admirabil în urmă cu aproximativ un an la Universitatea Naţională de Muzică şi avându-l ca îndrumător pe reputatul compozitor, muzicolog, fostul rector al acestei instituţii, prof. univ. dr. Dan Buciu”, după cum a precizat conf. univ. dr. Eugen Sandu (Departamentul de Muzică din cadrul Universităţii din Craiova), lucrarea «Teatrul Liric „Elena Teodorini” – schiţă monografică» are 325 de pagini şi este structurală pe şase capitole („Elemente de istorie”, „Scena lirică a Craiovei în timpul dictaturii comuniste”, «Teatrul Liric „Elena Teodorini” între anii 1989-2010», «Directorii Teatrului Liric „Elena Teodorini” din 1979 până în prezent», „Repertoriul stagiunii 1972-2010” şi «Personalul Teatrul Liric „Elena Teodorini” în iulie 2010»), la care se adaugă şase anexe cuprinzând reproduceri după documente şi fotografii.

Volumul nu va permite „o nedreaptă cădere în uitare a muzicienilor de valoare”

«Volumul conţine o informaţie extrem de bogată, atent selecţionată şi filtrată, verificată, care furnizează întotdeauna o imagine obiectivă a ceea ce a fost sau s-a întâmplat într-un anumit moment sau altul al drumului străbătut de această instituţie emblematică pentru viaţa muzicală a Băniei. (…) Poate că „prezentul” nu poate aprecia la justa valoare importantul demers al autoarei acestei „schiţe monografice” – după cum o apreciază, poate cu prea multă modestie, semnatara ei. Cu siguranţă însă „viitorul” va aprecia mult mai bine acest volum care se va constitui într-o valoroasă sursă de informaţii ce vor putea ajuta la justa evaluare a calităţii actului de cultură aşa cum era el realizat „pe undeva” pe la sfârşitul mileniului al doilea şi începutul mileniului trei», notează prof. univ. dr. Dan Buciu în Prefaţa lucrării. «Paginile volumului nu vor permite o nedreaptă cădere în uitare a muzicienilor de valoare care au slujit cu abnegaţie şi profesionalism arta muzicală românească, care şi-a construit o importantă piatră de temelie şi prin eforturile meritorii ale artiştilor craioveni», adaugă muzicologul.

Invitată să facă acelaşi „demers curajos” şi la Opera din Braşov

Demersul autoarei a fost apreciat de toţi cei care au luat cuvântul, ieri, la lansarea lucrării. Criticul muzical Anca Florea, o prezenţă constantă a ultimilor ani la Craiova, l-a apreciat ca fiind „binevenit, dar şi foarte dificil, pentru că vorbim de o monografie a unui teatru de la a cărui înfiinţare se vor împlini în curând patru decenii şi care se bucură de o tradiţie şi de realizări deosebite în timp”. „Cele peste 300 de pagini recompun o istorie trăită de mulţi dintre cei aflaţi aici şi care îşi vor regăsi cu emoţie în aceste pagini momentele de succes, debuturile, premierele, foştii colegi. Este un demers pretenţios, poate riscant până la un punct, dar foarte curajos. Oricum, merită toate felicitările”, a mai spus Anca Florea.

Sopranele Felicia Filip şi Alexandra Coman

Reproşându-i autoarei „modestia exagerată”, Cristian Mihăilescu – directorul Operei din Braşov, a apreciat că nu este vorba de o schiţă, ci de o monografie. «În privinţa documentelor, cred că Maria Cristiana Stan a „stors” cam tot ce există în momentul acesta. Din păcate, ne confruntăm în multe teatre cu lipsa documentelor. Cei dinaintea noastră – cu foarte multe merite – au neglijat nu o dată să le lase posterităţii şi atunci această muncă devine laborioasă, foarte dificilă, precum cea a căutătorilor de aur odată…», a menţionat Cristian Mihăilescu, cu care Liricul craiovean are, de câţiva ani, o frumoasă colaborare, în special pentru realizarea Galei Operei, organizată cu ocazia sărbătorilor de iarnă. După ce a felicitat-o pe autoare, acesta i-a adresat direct invitaţia „să facă acelaşi lucru la Opera din Braşov”…

Maria Cristiana Stan

Maria Cristiana Stan: «Pentru mine, este prima „abatere”, n-am mai încercat varianta aceasta a scrisului. Acum am simţit nevoia să o fac pentru că nu exista o lucrare cu caracter monografic, dar şi urmând o învăţătură pe care am primit-o în şcoală, de la maestrul Racu, pe vremea aceea profesor de acompaniament, şi anume despre importanţa viorii a doua în orchestră… Această carte este un rezultat al acestei învăţături simple. Este un punct de pornire pentru cei de după mine, pentru că eu sper în cei tineri, care vor dori să completeze această lucrare, să găsească noi documente. S-a spus că nu este o schiţă, ci o monografie… Este o schiţă, pentru că sunt atât de multe lucruri nespuse sau negăsite încă… Datorez foarte mult domnului Jean Marin, care mi-a oferit o serie de documente ce nu credeam că există şi asta pentru că domnia sa a avut o pasiune deosebită pentru a colecţiona mult din ceea ce s-a scris despre activitatea teatrului nostru».

După-amiezele liceanului Antonie Solomon…

Lansarea lucrării «Teatrul Liric „Elena Teodorini” – schiţă monografică» i-a prilejuit primarului suspendat al Craiovei, Antonie Solomon, rememorarea anilor de şcoală în care venea zilnic la Teatrul Liric, perioadă pe care o consideră deosebit de importantă pentru formarea sa. «În urmă cu 30-35 de ani, eram elev al Liceului „Nicolae Bălcescu”, azi Colegiul „Carol I”. Eram internist şi n-aveam altă preocupare după-amiaza decât să merg la repetiţiile şi la spectacolele Teatrului Liric, fiindcă toate evoluţiile se întâmplau în acea sală care aparţinea colegiului. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de artiştii care se perindau pe scenă, de spectacole ca „Lăsaţi-mă să cânt”, de Gherase Dendrino, „Logodnicul din lună”, de Eduard Kunneke… Ştiam orice replică din ele! A însemnat enorm de mult pentru mine, un băiat care n-a crescut cu pian în casă. Dar nu trebuie să faci studii de specialitate ca să apreciezi cultura…», a spus Solomon.

Adrian Cioroianu

Adrian Cioroianu, interesat de capitolul referitor la perioada comunistă

Între invitaţii la sărbătoarea Teatrului Liric s-a numărat şi Adrian Cioroianu – istoric, jurnalist, eseist şi om politic, fost ministru al Afacerilor Externe în Cabinetul Tăriceanu. Craiovean de origine, a mărturisit că primul spectacol de operetă pe care l-a văzut a fost aici: „Mam’zelle Nitouche”, pe muzica lui Florimond Hervé.

„Acest volum al doamnei Maria Cristiana Stan este parte din ceea ce se cheamă istoria culturală şi istoria instituţională a Craiovei. Vă mărturisesc, ca unul care sunt neofit în problemele muzicii, că am fost în mod plăcut surprins să văd caracterul de pionierat pe care această artă l-a avut la Craiova. Nu ştiam că la sfârşitul secolului al XIX-lea, la 1890, aici era o capitală a artei lirice. Acest volum este cu modestie intitulat „schiţă monografică”, pentru că e foarte consistent din punctul de vedere şi al informaţiei, şi al ilustraţiei”, a opinat Adrian Cioroianu.

Acesta a mai spus că în mod deosebit din carte l-a interesat capitolul referitor la perioada comunistă: „Dincolo de concesiile de-atunci, ceea ce rămâne mai important sunt arta, creaţia, talentul, dăruirea care s-au consumat pe scenă. Inclusiv în acele decenii o flacără a culturii a pâlpâit în acest oraş, cu rezultate care, ulterior, aveau să fie, în opinia mea, magistrale”.

La final, Adrian Cioroianu s-a declarat convins că „noi înşine ne vom respecta mai bine pe noi înşine atunci când respectul faţă de ceea ce înseamnă instituţie, trecut, figuri emblematice din viaţa noastră culturală se va manifesta plenar” şi a subliniat că „poate ar fi timpul ca în acest oraş să se regăsească o stradă, un bust, un monument închinat acestor personalităţi ale scenei lirice, pentru că avem posibilitatea, dar mai ales datoria de a le înscrie în memoria noastră”.