Secetă prelungită şi riscantă în Dolj!

0
400

N-a mai plouat abundent de multă vreme, spre a astâmpăra setea pământului pe întinderea Doljului şi îngrijorarea fermierilor, de fapt a tuturor producătorilor agricoli, creşte de la o zi la alta. Anul trecut pe vremea asta, grâul era falnic, peste tot, şi prefigura bune recolte –cum s-a şi întâmplat-, anul acesta în schimb e pipernicit, n-are vigoare, şi în lipsa precipitaţiilor mari nădejdi nu se întrevăd. Ieri, o ploaie scurtă, paradoxal neanunţată de previziunile meteo, s-a concretizat în infime cantităţi de precipitaţii pe unitatea de suprafaţă, în pofida unui cer închis, pe toată durata zilei. Aşteptările s-au dovedit amăgitoare. Dacă nu plouă în această săptămână, spun specialiştii, lucrurile se complică. Spre sfârşitul săptămânii, luând în considerare prognoza meteo, ne-am mai putea aştepta la ceva precipitaţii. Dar optimismul rămâne unul temperat. De la ANIF Dolj, „operativa” oferită de directorul Veta Păsculescu sună mai degrabă pesimist: sunt în stare de funcţionare toate staţiile de pompare şi repompare, dar suprafeţele udate rămân reduse: 7724 ha în amenajarea Nedeia-Măceşu, 2076 ha în sistemul Sadova-Corabia, 660 ha în sistemul Cetate-Galicea, 1705 ha în sistemul Bistreţ-Nedeia. Reamintim că apa este gratuită, şi anul acesta. S-a acumulat deja un deficit mare de apă în sol şi datorită uscăciunii din timpul iernii, una fără zăpadă. Semn rău. De regulă  luna mai, prin părţile locului, era una din care nu lipseau precipitaţiile, uneori însoţite, pe anumite areale, şi de fenomene nedorite, cum ar fi grindina. Dar oricum ploua îndestulător. Situaţia s-a dovedit neliniştitoare, de o vreme, şi la escaladarea nemiloasă a preţurilor, la toate produsele agro-alimentare, o secetă prelungită mai lipsea. Este adevărat că seceta se resimte şi în nu puţine ţări europene, augmentând discuţiile despre o criză alimentară de proporţii. Care capătă conţinut. Cu toate acestea, potrivit raportului Departamentului pentru agricultură şi dezvoltare rurală al Comisiei Europene, producţia totală de cereale a ţărilor UE ar putea fi una rezonabilă, cifrată undeva la 293 milioane tone. E premetură însă o asemenea evaluare. Contextul european nu sună deloc bine. Cu toate porturile închise (Odesa, Cernomoreţ, Mariupol, Kherson, Nikolaev, Yuzhniy), Ucraina considerată un grânar al lumii nu poate exporta nimic din recolta anului trecut aflată în silozuri, într-un moment în care efectele războiului nu pot fi considerate decât devastatoare. Porturile ucrainiene de nivel 3 MARSEC (securitate maritimă) rămân pe mai departe închise, şi partea rusă susţine că momentan Kievul nu autorizează navele să părăsească porturile sale. Kievul susţine altceva. Ceea ce nu face decât să prelungească perturbaţiile din timpul pandemiei. La rândul său guvernul rus intenţionează să impună interdicţii la export pentru toate cerealele, în afara cotelor existente, până la 31 august. În cadrul cotei actuale de 11 milioane tone era inclusă şi o cotă de 8 milioane grâu. Evident, n-am depins niciodată de importurile de grâu din Ucraina sau Rusia, asta mai lipsea, dar nu putem face abstracţie, cum spuneam, de contextul actual. Avem o primăvară sărăcăcioasă în precipitaţii, şi Doljul -un bazin cerealier, dar şi legumicol- este în suferinţă. Una riscantă, şi deplin neliniştitoare. Şi încă nu s-a instalat canicula.