Finanţatorul genocidului din Rwanda: Găsit după 26 de ani de căutări!

0
266

La 16 mai a.c., într-un apartament dintr-un cartier al Parisului a fost arestat cel care fusese numit „finanţatorul genocidului” din Rwanda: Felicien Kabuga (84 ani), asupra căruia Washingtonul fixase un preţ de 5 mil. dolari. Căutat de ani de zile de Interpol, trăia sub o falsă identitate şi suportase mai multe operaţii estetice. El este cel care a potenţat genocidul Tutsi în 1994, soldat cu 800.000 de morţi. În aprilie anul trecut, preşedintele francez, Emmanuel Macron, anunţase deschiderea arhivelor privind Rwanda (1990-1994) şi o comisie de istorici o cercetează acum, pentru a desluşi rolul Parisului, înainte şi în timpul genocidului asupra minorităţii Tutsi, dar şi pentru moderaţi, în dorinţa de a pune capăt polemicii. Printre temele care interesează se află amploarea asistenţei militare acordate de Franţa regimului fostului preşedinte rwandez, Juvenal Habyarimama, circumstanţele atentatului, care l-a costat viaţa la 6 aprilie 1994, momentul declanşării genocidului. Franţa a primit pe teritoriul său mai multe personalităţi, precum Agatha Kanziga, văduva lui Juvenal, pe care justiţia a refuzat să o extrădeze în 2011. Ea a fost prezentată ca unul dintre liderii „Kazu”, primul cerc al preluării puterii care potrivit acuzatorilor ar fi planificat şi pus în operă genocidul. Cuplul Alain Gauthier (71 ani), şi soţia sa, franco-rwandeza Dafroza care a pierdut mulţi membri ai familiei în genocid, timp de 23 de ani, a căutat prin organizaţia  lor, Colectivul de Părţi Civile pentru Rwanda (CPCR) să defere justiţiei persoane bănuite de participarea la genocid. Relaţiile Parisului cu Kigali sunt în prezent fluide, „după momente de îngheţ”, iar Mecanismul Internaţional, prin cooperarea Belgiei şi Regatului Unit, a condus, graţie Oficiului Central de Luptă împotriva Crimelor Contra Umanităţii (OCLCH) să-l aresteze pe Felicien Kabuga, aflat în compania unuia dintre fii săi, la Paris.

Netflix i-a consacrat un documentar

Refugiat în Elveţia, în iulie 1994, înainte de a fi expulzat, Kabuga se va stabili temporar în Kinshasa, după care este semnalat în iulie 1997, la Nairobi, unde scapă miraculos. Potrivit datelor autorităţilor franceze el a mai fost semnalat în Germania şi Belgia. Având resurse financiare şi-a schimbat identitatea, ceea ce a îngreunat depistarea sa, căutat fiind pentru finanţarea importului tonelor de macete şi grenade, distribuite în ţară. Relaţiile Parisului cu Kygali au fost multă vreme fisurate de erorile preşedintelui Francois Mitterand, şi resentimentele preşedintelui Kagame. Ele şi-au mai revenit după vizita oficială a lui Sarkozy în 2010 şi alegerea  fostului ministru rwandez de externe, în fruntea organizaţiei internaţionale de francofonie în octombrie 2018. Unde va fi judecat Felicien Kabuga rămâne de stabilit: la Haga, Arusha sau Kigaly. În proces, el va trebui să răspundă la 7 capete de acuzare pentru genocid şi crime contra umanităţii. Momentan, este transferat la Haga. După arestarea sa, au mai rămas două nume pe lista persoanelor căutate pentru genocidul rwandez. Franţa n-a extrădat nici un suspect de genocidul Rwandei.

Bogat şi influent

Născut în prefectura Byumba în nordul Rwandei, acest om de afaceri prosper, influent şi misterios, era o piesă cheie a regimului Juvenal Habyarimana, preşedintele Hutu, care a condus ţara între 1973-1994. Era unul dintre cotizanţii partidului prezidenţial Mişcarea Republicană Naţională pentru Democraţie şi Dezvoltare (MRND). Fondase şi finaţase celebrul post de radio „Mii de Coline”, care începând cu iulie 1993 şi până la sfârşitul genocidului a propagat mesaje şi apeluri la exterminarea Tutsi. Poseda sute de hectare plantate cu ceai, un larg parc imobiliar în capitala ţării,  cuprinzând nenumărate hoteluri, galerii comerciale şi proprietăţi personale. Două fiice, din cei 11 copii, erau măritate cu fii preşedintelui rwandez, Leon şi Jean Pierre. Doi alţi gineri ocupau înalte funcţii. Fabien Singaye, deţinea oficial postul de al doilea secretar la ambasada Rwandei în Elveţia supravegheat fiind de opozanţii regimului aflaţi la Berna iar altul Augustin Ngirabatware, fusese ministrul planului din 1990 până în 1994. Fabian Singaye avusese contacte cu căpitanul de jandarmerie francez, Paul Barril, fost numărul doi în celula anti-teroristă de la Elysee, trecut ulterior în securitatea privată, care ajutase autorităţile rwandeze în plin genocid Singaye va deveni consilier al fostului preşedinte centrafrican Francois Bozize şi va participa ca traducător la ancheta controversată a atentatului din 6 aprilie 1994, prin doborârea avionului preşedintelui Habyarimana, condusă mai întâi de judecătorul Jean Louis Bruguiere, apropiat al lui Paul Barill. Ancheta judecătorului Jean Louis Bruguiere pusese în discuţie rebelii, conduţi de Paul Kagame, acuzaţi de doborârea avionului „Falcon” pentru a cuceri puterea. În 2007, controversatul magistrat era înlocuit de Marc Trevic şi Nathalie Boux, care s-au deplasat în Rwanda, acompaniaţi de experţi în balistică. Teza loviturii de stat contra lui Juvenal Habiarimana a rămas scenariul cel mai plauzibil.

Complicităţi… fără număr

Felicien Kabuga, candru discret, plasat în sferele înalte ale statului a fost un element cheie în prepararea genocidului, inspirat de Agathe Kanziga, soţia lui Juvenal Habiarimana, rezidentă în Franţa. Care colabora cu colonelul Theoneste Bogosora, Prodais Zigi Rany Razo, fratele primei doamne, şi Seraphin Rwabucumba, de asemenea fratele lui Agathe, funcţionar la Banca Naţională.

Între 1993-1994 s-au importat peste 580 de tone de macete prin comandă  la firma britanică Shillington via Societatea Rwandex, depozitate într-un hangar al lui Kabuga, distribuite apoi populaţiei pentru a deveni arma principală a genocidului. Între aprilie şi iulie 1994 potrivit actului de acuzare al Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda (TPIR) omul de afaceri a înarmat miliţiile din nord-vestul ţării. Până în iunie 1994, Kabuga a organizat numeroase întâlniri la hotelul Meridian din Gisewyi pentru finanţarea ucigaşilor. Interminabula fugă sub protecţie a debutat la 22 iulie 1994, fiind reperat de diaspora rwandeză din Elveţia. Protejat de preşedintele Kenyei, Daniel Arap Moi, graţie averii sale evaluată la peste 20 mil. dolari, până când SUA a lansat o campanie mediatică destinată arestării sale cu o recompensă de 5 mil. dolari, Kabuga s-a văzut obligat să părăsească ţara. A beneficiat de multe complicităţi în Europa, şi paradoxal după un sfert de secol a fost arestat la Paris. După ce Kygaly acuzase multă vreme Franţa de „complicitate în genocid”. În vară, Parisul a acordat un ajutor de 50. mil. dolari Rwandei în lupta contra Covid-19.

Un alt înalt oficial rwandez, vizat de „crime contra umanităţii” descoperit de… media

Le Monde menţiona la 25 iulie a.c. că Alois Ndiwiragabo, şef al informaţiilor miliatare, pe timpul genocidului din Rwanda, trăieşte în Franţa şi Parchetul Naţional Anti-Terorist (PNAT) a făcut anunţul. Ancheta a fost deschisă după publicarea unui articol de Mediapart care dezvăluia că bărbatul în vârstă de 72 de ani trăieşte lângă Orleans. Potrivid surselor judiciare Alois Ndiwiragabo nu făcuse obiectul niciunei plângeri şi nici căutări de Interpol, de justiţia franceză sau justiţia rwandeză. El făcuse obiectul unui mandat de arest din partea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda, care fusese ridicat de mai mulţi ani.

Masacrul –început la 7 aprilie 1994- perpetuat de forţele armate rwandeze (FAR), miliţiile Hutu Interahamwe, numeroşi civili Hutu, a luat sfârşit la 4 iulie 1994, odată cu întrarea în Kygali a rebelilor Tutsi (Frontul Patriot Rwandez) conduşi de Kagame omul forte al ţării după aceea, în prezent preşedintele ţării.