Un congres care trebuia ţinut

0
314

Amânat sine-die, încă din primăvară, din cauza măsurilor sanitare, congresul PSD a avut loc, până la urmă, şi trebuia să se defăşoare. Era imperativ. Sâmbătă, într-un format insolit, în Parlament, cu prezenţa a circa 20 de lideri din ţară, dar şi în teritoriu, social-democraţii au spus ce aveau de spus şi şi-au validat prin vot online conducerea executivă a partidului, care va aproba listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare, dar va şi conduce, până la proximul congres de anul viitor. N-au existat emoţii în legătură cu alegerea lui Marcel Ciolacu ca preşedinte, de altfel a şi primit 1310 voturi, din partea delegaţilor, dar a avut şi vreo 91 de voturi împotrivă, însă echipa sa era dată apriori câştigătoare, mai ales că Eugen Orlando Teodorovici, contra-candidatul său, a şi absentat. Discuţiile au fost sobre, uenle mai curajoase, cu conţinut, altele mai lineare, dacă nu chiar fade. Ca noutate ar trebui semnalată o completare şi modificare la statutul PSD, noua denumire a Comitetului Executiv Naţional urmând a fi Consiliul Politic Naţional, compus din membrii Biroului Permanent Naţional, preşedinţii organizaţiilor judeţene, şi a municipiului Bucureşti, preşedinţii organizaţiilor municipale reşedinţă de judeţ. Cum congresul PSD a avut loc într-un context politic, realmente încărcat, prin moţiunde de cenzură introdusă, apropierea elegerilor locale dar şi a celor parlamentare, referirile la aceste evenimente nu puteau lipsi. Evident s-au adus multe critici guvernării actuale. Marcel Ciolacu în discursul său a spus câteva lucruri bune, mobilizatoare –nu multe- dar a şi generat o anume iritare prin unele afirmaţii insuficient calibrate. De pildă referirile la „patriotismul economic” –salutară idee- puteau fi mai consistente, mai bine dezvoltate, fiindcă ponderea firmelor autohtone în economia ţării este în continuare ameninţată. Ceea ce realmente n-a plăcut a fost reciclarea formulei-clişeu, la fiecare congres, referitoare la despărţirea de trecut. După atâtea şi atâtea despărţiri, întrebarea care derivă din aceste bălmăjeli este dacă PSD-ul, alminteri cu destule lucruri bune făcute pentru ţară, mai vrea să aibă continuitate. Cât priveşte trimiterea „la tătucii partidului”, Marcel Ciolacu s-a dovedit de-a dreptul necuvincios, ca să folosim un eufemism. Chiar dacă a sugerat că ruperea de trecut viza momentele în care partidul a fost folosit, pe post de cheie, la uşile justiţiei, cu referire la Liviu Dragnea, o astfel de trimitere putea fi altfel ambalată. S-au făcut fireşte greşeli tactice de-a lungul timpului, nu puţine, dar multe dinte ele au fost împărtăşite, la vremea respectivă, chiar de cei care acum le critică. În fine, a lipsit cu desăvârşire din discursul lui Marcel Ciolacu orice referire la relaţiile cu alte partide social-democrate din Europa, şi de pildă, puntea de legătură stabilită de Viorica Dăncilă cu liderul PSOE (Spania), Pedri Sanchez, actualmente premier, a fost dată uitării. Menţionând doar parteneriatul strategic cu SUA, ca mesaj pentru ambasadorul american la Bucureşti, Marcel Ciolacu ne-a spus totul. Echipa nou aleasă nu este deloc rea, şi cuprinde multe nume de luat în seamă, noutăţile fiind revenirea lui Sorin Grindeanu şi Vasile Dâncu, cooptarea lui Ionuţ Pucheanu, Victor Negrescu, Mihai Tudose, dar şi menţinerea Gabrielei Firea, Lia Olguţa Vasilescu, Claudiu Manda, Titus Corlăţean în noua echipă. O precizare expresă: Marcel Ciolacu a afirmat că îşi va asuma în totalitate scorul la alegerile locale şi parlamentare, iar decontarea va fi personală.