Adevărata înfrângere a Craiovei ar fi să rămână cu impresia că a fost mai bună decât CFR

0
955

CFR a fost pragmatică la Craiova, dar aşa e de obicei. Pleci de la premisa asta, ca adversar al ardelenilor. Nu te poţi supăra că au avut noroc, că se apără, că nu ies la joc să-i desfaci uşor, că nu te iartă atunci când au oportunitatea. Dar când CFR te bate în Supercupă, chiar acasă, când te bate în finalul sezonului trecut, chiar şi fără să vrea, aşteptându-te să egalezi, dar tu nu poţi, când te bate în tur, când echipa lui Piţi nu a reuşit măcar un şut pe poartă, când te bate acum, deşi venea după un meci epuizant cu Sevilla, atunci nu poţi să o ţii una şi bună că tu eşti bun şi CFR are noroc! Mai ales că ei te privesc de la înălţimea celor două titluri, iar tu le răspunzi numai cu o Cupă!

OK, CFR a scăpat de vreo 4 ori în prima repriză de gol, nici ea nu ştie cum, dar în partea secundă Craiova nu a reuşit să-şi creeze nicio ocazie. Mai mult, CFR nu a făcut decât să ia ce i s-a oferit, să speculeze problemele defensivei pe care Universitatea a refuzat să le rezolve cu nişte transferuri pe măsură.

Alb-albaştrii trebuie să conştientizeze că echipele mari câştigă şi când joacă mai slab. Adică aşa cum au făcut şi ei la Viitorul. Iar CFR chiar are circumstanţe atenuante pentru un joc mai speculativ, venind după un parcurs fenomenal în Europa, cu 15 meciuri împotriva unor adversari de calibru. Craiova a pierdut cu Hermannstadt şi Sepsi şi s-a chinuit cu nou-promovatele Clinceni şi Chindia atunci când a venit după meciuri europene, aşa că ar trebui să fie mai reţinută când critică stilul CFR-ului, echipă care nu i-a permis Sevillei, echipă de podium în Spania, să tragă un şut pe poartă timp de 80 de minute. Iar Lazio, care se bate serios pentru scudetto, nu mai are grija cupelor europene tot „datorită” echipei lui Dan Petrescu. În Bănie, „Bursucul” nu i-a avut pe Deac, Traore sau Vinicius, în timp ce Omrani şi Bordeianu au fost pe bancă. Practic, între două meciuri pe viaţă şi pe moarte, CFR a dat o fugă până la Craiova să ia 3 puncte. Aşa, cu stilul ei, deloc atractiv, dar pe care-l ştim foarte bine şi la care trebuie să te adaptezi. Să nu ne dorim prea mult să vedem CFR-ul odihnită, cu toţi jucătorii la dispoziţie şi poate cu un arbitraj părtinitor, la ea acasă!

Poate că Universitatea trebuia să joace la rezultat cu CFR, aşa cum au făcut Gaz Metan şi Viitorul, scoţând măcar un egal, dar asta fac echipele care nu au presiunea a 30 de mii de fani la stadion şi a altor sute de mii de acasă. Ştiinţa propune un joc generos, spectaculos, ofensiv, fiind cea mai ofertantă din acest punct de vedere în play-off, după ce Viitorul a rămas pe dinafară.  Craiova trebuie să atace, dar să nu uităm că a atacat şi pentru că era condusă, a avut ocazii şi fiindcă a riscat, dar a făcut-o la 0-1. Era culmea să fii precaut când ai dezavantaj. Craiova nu trebuie să se alinte că a avut nişte ocazii cu CFR, că a jucat mai bine o mare parte din joc. Iar din declaraţiile juveţilor cam acest lucru răzbate, deşi e posibil să fi fost numai frustrarea de a pierde un meci pe care nu ştiu dacă trebuia să-l câştige, dar parcă nu merita să-l piarda. Dacă va rămâne însă cu această mentalitate, cu aceasta impresie, că a pierdut doar pentru că norocul nu i-a surâs, Craiova va ieşi din cursă înainte de a lua startul. Nu va face nimeni vreo tragedie dacă Universitatea nu va lua titlul anul acesta, dar măcar să-l piardă, fiindcă asta înseamnă că se va bate până la final pentru el. Că va fi în cărţi, umăr la umăr cu CFR. Dacă va mai conta acolo sus numai câteva etape din play-off, atunci va rămâne eternul iepure de sacrificiu, eternul sparring-partner pentru campioni.