Artiştii Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” s-au aşezat la casa lor

0
400

Veselie mare în rândul artiştilor Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” – una nu de… scenă, ci de culise. Motivul? În sfârşit, s-au aşezat la casa lor! La propriu! Iar pentru ei nu e puţin lucru, după ce, de-a lungul a aproape 20 de ani de existenţă a acestei instituţii de prestigiu la nivel naţional, au schimbat vreo cinci sedii. Nici unul nu le-a oferit însă toate condiţiile necesare desfăşurării activităţii. Acum, cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Municipal Craiova, se pot bucura de întreg confortul în clădirea situată pe strada „Crişului” la nr. 9. E drept, pentru a-l avea a trebuit să ducă muncă de lămurire şi de convingere cu unii „care vedeau la ansamblu nişte lăutari şi nişte ţigani”, după cum declară managerul Constantin Enceanu, apoi să se gospodărească cu banii din propriile buzunare ori cu ajutorul prietenilor. Dar, de bucuria noii case, au dat uitării toate necazurile şi, pentru a nu mai avea parte – Doamne fereşte! – de altele, au chemat preoţii să sfinţească locul. Au ciocnit apoi o cupă de şampanie cu invitaţii, urându-şi reciproc un an mai prosper şi mai voios!

Din 1992, de când a luat fiinţă –  ca şi continuator al marelui Ansamblu „Nicolae Bălcescu”, în intenţia de a da expresie scenică tradiţiilor olteneşti şi de a prezenta diversitatea folclorului din toate zonele României – şi până în prezent, Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” a schimbat, în total, şase sedii. La începuturi şi-a desfăşurat activitatea la Casa de Cultură a Sindicatelor, vizavi de Mitropolia Olteniei, apoi au urmat, pe rând, Cercul Militar, Casa Tineretului, un sediu de pe Calea Bucureşti, cel situat pe strada „Săvineşti” nr. 1 şi, în sfârşit, cel inaugurat ieri, pe strada „Crişului” nr. 9, vizavi de Liceul cu Program Sportiv „Petrache Trişcu”. A cerut sprijinul autorităţilor locale – în subordinea cărora instituţia funcţionează –, evidenţiind contrastul izbitor şi nedrept între binemeritatele succese în ţară şi peste hotare şi condiţiile precare în care îşi desfăşoară activitatea, însă fără sorţi de izbândă. Până de curând, când i-a fost dat în administrare un imobil decent din toate punctele de vedere.

Constantin Enceanu: „Ne duceam cu miloaga pe la toţi pe la uşi, să ne lase să repetăm…”

„Iată că a trebuit să stăm 19 ani şi 9 luni ca să putem să avem şi noi sediul nostru, să ne mutăm într-o casă nouă!”, exclamă managerul Constantin Enceanu, depănând, pe scurt, povestea plină de peripeţii şi de neajunsuri a acestei perioade: «Când am devenit manager, prima mea dorinţă a fost să avem un sediu. De fiecare dată când vorbeam cu colegi din ţară şi mă întrebau când îi invit la Craiova… îmi era jenă de ei, credeţi-mă. Cred că nimeni în ţara asta – mă refer la angajaţi ai unei instituţii publice – nu putea să îşi desfăşoare activitatea cum au făcut-o, cel puţin în ultimii 6-7 ani, oamenii de-aici, în nişte condiţii greu de imaginat. Am rugat autorităţile să ne ajute, le-am invitat să vină să vadă cum stăm, le-am spus că nu se poate trăi cu mucegaiul la subsol… În plus, nu aveam spaţiu, eram despărţiţi de dansatori, care repetau pe unde se nimerea. Am avut un mare sprijin de la Cercul Militar, a cărui conducere a acceptat ca dansatorii să repete acolo. Ne duceam cu miloaga pe la toţi pe la uşi, să ne lase să repetăm… Când aveam o premieră era destul de greu… În mod normal, lucrezi pentru ea câteva luni, repeţi zile bune pe scenă. Credeţi-mă că în ultimii ani de-abia am reuşit cu o zi înainte de premieră să ajungem pe o scenă şi să repetăm. A fost foarte greu… Dar colegii meu au înţeles, ne-am mobilizat de fiecare dată, iar premierele au avut loc cu sala arhiplină şi cu casa de bilete închisă, iar lucrul acesta ne-a bucurat foarte mult».

Pentru renovarea şi amenajarea sediului au pus mână de la mână sau au apelat la prieteni

Nici obţinerea imobilului de pe strada „Crişului” nr. 9 n-a fost tocmai lucru uşor, mărturiseşte Constantin Enceanu. «Nu vă spun cu cât tam-tam ni s-a dat, cât am încercat să-i conving pe unii consilieri că nu-i chiar aşa, pentru că ei vedeau la Ansamblul „Maria Tănase” nişte lăutari, nişte ţigani. Încerc să le schimb această părere, să le demonstrez că aici sunt oameni care au câte două facultăţi, chiar dacă sunt unii un pic mai… închişi la culoare au bun simţ mult mai mult decât mulţi români dintre noi. Vreau să le demonstrez că aici sunt oameni valoroşi, sunt artişti! Mă durea sufletul că la nivel naţional suntem atât de apreciaţi şi toată lumea ne iubeşte şi vorbeşte la superlativ despre noi, iar pentru ai noştri de-aici, de-acasă, parcă eram ciumaţi! Domnul primar s-a zbătut foarte mult pentru noi, dacă nu era dumnealui cu siguranţă nu aveam nici sediul ăsta», spune interpretul.

Banii necesari renovării şi amenajării lui au fost o altă problemă, rezolvată însă într-un mod inedit de angajaţii ansamblului: au pus mână de la mână sau au apelat la prieteni, astfel reuşind, spre exemplu, să schimbe tabla de pe acoperişul clădirii sau să pună termopane la ferestre. «Cred că Petrică Mîţu a sponsorizat cu vreo 110-115 milioane, Mariana Ionescu cu vreo 75, Niculina Stoican cu vreo 60 şi ceva… Toţi, de la dansatori, de la orchestră, de la administrativ au dat, chiar dacă sume mai mici, sau au venit cu materiale de construcţii sau cu forţa proprie, pentru că am scos de-aici vreo cinci rabe de moloz! În plus, ne-au ajutat mulţi prieteni… Sunt prieteni de suflet, cărora le e dragă muzica populară, pentru că dacă era să le facă altora ce ne-au făcut nouă aici le luau bani grei», a mai declarat managerul Constantin Enceanu.

***

Noul sediu – care până acum a adăpostit un internat pentru elevi – oferă artiştilor Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” spaţiu suficient pentru desfăşurarea activităţii. La demisol au fost amenajate vestiare şi magazia în care sunt depozitate costumele de scenă, iar la parter se regăsesc birouri şi săli pentru repetiţii pentru solişti şi instrumentişti. Dansatorii pot repeta şi ei acum în voie, într-un spaţiu situat în aceeaşi curte cu imobilul principal.

De bucuria noii case, reprezentanţii instituţiei au dat uitării toate necazurile de până acum şi, pentru a nu mai avea parte – Doamne fereşte! – de altele, au chemat preoţii să sfinţească sediul. Momentului mulţumirilor adresate prietenilor şi colaboratorilor i-a urmat cel al ciocnirii unei cupe de şampanie cu toţi invitaţii la festivitatea de ieri şi al urărilor pentru un An Nou mai prosper şi mai voios!