Criza COVID-19 a arătat că amenințările la adresa sănătății cetățenilor nu ține cont de frontiere. Nu se pot închide frontierele la nesfârșit iar statele membre singure, fiecare în parte, nu vor putea să încetinească răspândirea virusului. În aces context, Grupul PPE din Parlamentul European consideră că Uniunea Europeană poate face mult mai multe lucruri în această direcție. Lipsa unei acțiuni coordonate la nivelul UE a dus la probleme reale, în special în primele etape ale pandemiei. Pandemia a demonstrat că nu putem depăși o criză de această magnitudine acționând pe cont propriu. În acest context, Parlamentul European a adoptat săptâmâna trecută o rezoluție prin care solicită Comisiei Europene și statelor membre să acționeze mai ferm pentru a reduce la minim situațiile în care sănătatea oamenilor este pusă în pericol de lipsa medicamentelor. Europarlamentarul Marian-Jean Marinescu a despus o serie de amendamente ce privesc criza medicamentelor, amendamente ce vor ocupa un loc important în viitoarea Strategie Farmaceutică, ce va fi lansată de Comisia Europeană peste două luni. Despre sănătate, infrastructură, reducerea emisiilor, intrarea României în Schengen și situația din Belarus, a vorbit deputatul european Marian Jean Marinescu ( PNL, PPE) într-un amplu interviu acordat în exclusivitate cotidianului regional Cuvântul Libertății.
D-le europarlamentar, se vorbește despre o strategie farmaceutică la nivelul Uniunii Europene, iar dumneavoastră ați depus deja câteva amendamente. Unul dintre acestea se referă la faptul că de acum înainte criza medicamentelor va fi definită uniform la nivelul UE, pornind de la definiția propusă de Agenția Europeană a Medicamentelor, în 2019. Pentru că pandemia de Covid-19 nu a trecut, pentru că UE a fost încercată în această perioadă, vă rog să ne vorbiți în detaliu despre această strategie și despre amendamentele depuse de către dumneavoastră.
Ne trebuie un cadru european pentru un sistem de compensare a prețurilor, astfel încât să se asigure accesibilitatea la medicamente. În acest moment, fiecare stat e cont propriu şi de asta ne confruntăm cu tot felul de anomalii, cum ar fi de exemplu, diferenţele de preţuri foarte mari la acelaşi medicament vândut pe teritoriul mai multor state din UE. E bine să existe concurenţă pe piaţă, dar acel export paralel trebuie să înceteze. Adică, trebuie să înceteze acel mecanism prin care se importă un medicament la un preţ, după care se exportă acelaşi medicament la un preţ mai mare, într-un alt stat. De aici pot apărea tot felul de probleme. Cred că ne trebuie tot un cadru pentru stabilirea preţurilor la medicamente. Avem preţuri foarte mari la medicamentele noi, preţuri care sunt stabilite prin metode netransparente. Pe bună dreptate, industria farmaceutică explică aceste preţuri mari prin faptul că trebuie să acopere diverse proiecte de cercetare, dar nu putem să vedem nicăieri cât costă aceste proiecte. Această industrie farmaceutică este singura industrie care nu are un preţ la poarta fabricii. Toate industriile au un preţ la poarta fabricii, numai această industrie nu are. Prin amendamentele pe care le-am propus, am reușit ca această criză a medicamentelor să ocupe un loc important în viitoarea strategie farmaceuticã, strategie pe care Comisia Europeanã o va lansa în noiembrie anul acesta şi totodatã va fi definitã uniform la nivelul UE, pornind de la definiția propusă de Agenția Europeană a Medicamentelor, în 2019 . Comisia Europeanã a primit solicitarea ca, de acum încolo, în statistica UE privind veniturile și condițiile de viață ale cetățenilor (EU-SILC) să fie raportate și date privind lipsa accesului la medicamente, pentru că până acum, nicio raportare la nivel UE nu a inclus și accesul la medicamente drept un criteriu legat de bunăstarea oamenilor.
Aţi avut o opinie…extrem de interesantă. Aţi spus că următorii şapte ani vor fi ultimii ani în care va exista posibilitatea să investim bani europeni în infrastructură. În acest context, ce ar trebui să facă România în următorii şapte ani ?
În aceşti şapte ani, ar trebui să ne concentrăm pe autostrăzi, pentru că există foarte multe propuneri, unele votate deja, referitoare la îndeplinirea unor condiţii necesare în lupta împotriva schimbărilor climatice. Ca de exemplu, taxonomia, care cere verificarea oricărui proiect şi vă daţi seama că o autostradă produce emisii…Ar mai fi un principiu acela “Să nu afecteze rău clima” şi din acest punct de vedere se vor verifica proiectele, mai este şi principiul pentru eficienţă energetică, precum şi alte principii. Şi de asta spun că în următorii ani se va pune mare preţ pe îndeplinirea acestor condiţii şi s-ar putea ca infrastructura rutieră să nu mai fie finanţată din bani europeni. Producţia de automobile trebuie să meargă în paralel cu modernizarea, cu producţia de autostrăzi, pentru folosirea alternativă, electrică, hidrogen sau ce va mai apărea, trebuie să existe această paralelă. Îţi cumperi o maşină electrică, dar trebuie să ai posibilitatea să şi încarci, peste tot.
Am ajuns şi la protecţia mediului, subiect sensibil… Recent, în Parlamentul European, Preşedinta Comisie Europene Ursula von der Leyen, a anunţat în cadrul primului său discurs privind Starea Uniunii, o propunere de reducere cu 55% a emisiilor de seră în UE până în 2030 în raport cu nivelul din 1990, faţă de un obiectiv fixat în prezent la o diminuare cu 40%, cu scopul de a ajunge în privinţa emisiilor de carbon până în 2050. Dumneavoastră aţi solicitat un studiu de impact…
Grupul PPE a solicitat acest studiu. Studiu a fost efectuat de Comisie, a fost publicat joi, săptămâna trecută. Doamna preşedinte a Comisiei a prezentat noua ţintă de 55% în loc de 40% pentru anul 2030, fără să consulte vreun studiu. A spus că există studiu, dar acesta a fost făcut a doua zi . O să-l citesc în detaliu, dar acum, la început, nu stiu dacă acest studiu vorbeşte şi despre pierderea locurilor de muncă. Dar mie mi se par aceste ţinte ca fiind stabilite populistic. Lucrurile trebuie făcute cu echilibru. Vreau să văd şi eu studiul de impact privind costurile atingerii unei ţinte de 55% reducere de CO2 până în 2030. Doresc să văd ce se întâmplă acolo în ceea ce privește locurile de muncă, situaţia socială, competitivitate economică față de alte zone economice din această lume. Această promovare a venit ca o modificare la Legea Climei care este deja în Parlament şi care în Comisia de Mediu a fost votat 60%. Iar în octombrie se va discuta în Plen, dar cred că se amâna votul. Trebuie să facem ceva pentru a combate schimbările climatice, trebuie să luăm măsuri, dar măsuri care să nu afecteze locurile de muncă sau viaţa oamenilor şi să păstreze şi competitivitatea economică a unui stat faţă de celălalt. Nu cred că aceste lucruri se pot face stabilind întâi ţinta…
Le-aţi spus colegilor din Grupul PPE, într-o intervenţie în Parlamentul European că aşteptaţi ca Uniunea Europeană să dea României ceea ce merită: intrarea în zona Schengen. Şi le-aţi tranmis ceva şi europarlamentarilor olandezi, care încă se opun…Credeţi că 2021 va fi anul intrării României în Schengen ?
A fost un raport nelegislativ referitor la viitorul Spaţiului Schengen şi am reuşit cu ajutorul colegilor de la Comisia LIBE să introducem un amendament prin care s-a solicitat, ţinând cont şi de ceea ce s-a întâmplat pe timpul acestei pandemii, ca toate statele să facă parte din Schengen. România are una dintre cele mai sigure graniţe externe. Nimeni nu poate nega acest lucru. Şi i-am întrebat pe colegii din Olanda, care sunt de altă părere, invocând corupţia din România, cum se explică faptul că Olanda este cel mai mare investitor în România. Fie le place mediul din România, fie lucrurile nu sunt chiar rele cum spun unii sau alţii. Oricum, la graniţele externe ale României sunt cozi de kilomentri. Între camioanele care asteaptă cu orele, sunt şi camioane cu flori olandeze. Intrarea României în Schengen va reprezenta o gură de oxigen pentru mediul de afaceri şi pentru economia României şi UE. Ne putem aştepta ca după alegerile din decembrie, când sunt convins că vom avea un Guvern PNL cu puteri depline, să existe un lobby adevărat, pentru că până acum nu s-a făcut nimic şi să intrăm la anul în Schengen.
Situaţia din Belarus. Uniunea Europeană…. reacţie destul de întârziată….Care este părerea dumneavoastră, de ce Uniunea nu s-a repoziţionat mai rapid, mai ferm ?
Reacţii au fost la nivelul Înaltului Reprezentant al UE pentru Politica Externă şi de Securitate, însă, acel Înalt Reprezentant – Josep Borrell Fontelles, are nişte reacţii în general întârziate, reacţii destul de mici şi nu foarte puternice aşa cum ne-am aştepta. A fost preşedintele Parlamentului European când am intrat noi în UE şi ştiu de pe atunci ce poziţii ciudate avea. Este un politician socialist catalan care în următorii patru ani nu va avea poziţii clare, tranşante. Parlamentul a reacţionat aşa cum trebuie, dar Uniunea nu a reacţionat foarte puternic. A fost o colaborare şi cu preşedinţia UE, cu doamna cancelar Merkel. Nu trebuie să uităm nici poziţia preşedintelui Macron. Acesta a propus ca UE să intermedieze dialogul între Lukaşenko şi opoziţia din Belarus, dar în prezenşa Rusiei. Cred că trebuie introduse o serie de măsuri restrictive, trebuie să existe o reacţie mult mai puternică.
