Prea multă iritare şi prea puţine idei!

0
93

sadiku-465x390Se vorbeşte mult, fără concesii, despre naufragiul echipei reprezentative de fotbal a României, în partida decisivă cu Albania, din grupa A, a Euro 2016. Nu există menajamente, toată lumea crede că are dreptate în ceea ce afirmă, selecţionerul Anghel Iodănescu este pus la zid, bine că nu este dus la Târgovişte, omiţându-se exact ceea ce se ştia şi s-a văzut. Ne-am calificat la Euro 2016 dintr-o grupă uşoară, pe care nu am câştigat-o, dar de mai multă vreme fotbalul nostru se află în derivă, nu are valori, fiind mai sărac, din păcate, ca niciodată. A crede trufaş altceva este o iluzie. Asta nu înseamnă că selecţionerul Anghel Iordănescu, în capul căruia se sparg acum toate oalele, poate fi exonerat de orice vinovăţie şi simpla acceptare a schimbării staff-ului medical, cu puţină vreme înaintea plecării în Franţa, s-a dovedit a fi neinspirată. Zece zile a durat aventura României la Euro 2016. Supărarea cea mare, dar cam de prisos, este că ne-a bătut, într-o partidă decisivă, echipa Albaniei, o naţională care nu ne mai învinsese de 68 de ani. Numai că meciul acesta cu Albania, cu miza lui imensă pentru tricolori, dar şi pentru albanezi, nu a adus o aşa de mare surpriză, pentru cei care ştiau că echipa condusă de italianul Gianni de Biasi “ieşise” dintr-o grupă grea a preliminariilor, cu Portugalia, Damenarca, Serbia şi Armenia, reuşind să-i devanseze pe danezi, trimişi la baraj unde s-au şi înfundat, dar şi pe sârbi, cu care au avut un imens scandal, cu impact diplomatic, tranşat de UEFA, declanşat la 14 octombrie 2014, când o dronă cu drapelul Marii Albanii s-a abătut asupra stadionului “Partizan” din Belgrad, partida fiind oprită în minutul 42, după ce un scandal între cele două echipe se încinsese pe terenul de joc. Ne place sau nu ne place, lotul de albanezi cu 21 de jucători din 23, cu contracte în străinătate, la echipe de luat în seamă, fără “vrăjitori” ai balonului, a dovedit disciplină tactică şi mare determinare. Echipa Albaniei a plăcut prin hărnicia ei, puterea de sacrificiu, generozitatea la efort. N-au fost ocoliţi de noroc în partida cu România, dimpotrivă, fiindcă unul din asistenţi a semnalat un offsaid inexistent pe un atac al tricolorilor. Care putea aduce egalarea. Suporterii albanezi au umplut stadionul din Lyon şi au transmis o energie pozitivă echipei lor. Au fost mai mulţi numeroşi decât românii. 0-1 cu Albania este, însă, mai mult decât un eşec sportiv. Este eşecul unei politici sportive, nu doar în domeniul fotbalului. Este expresia societăţii în care trăim. Aproape de un diagnostic corect, pare fostul internaţional Ladislau Boloni care spune aşa: “Când ai un eşec, iar prezenţa la Euro a fost un eşec, toţi sunt vinovaţi.” Şi, Ladislau Boloni opinează că, lucrurile trebuie privite în profunzime. El aduce în discuţie absenţa caracterelor deosebite, din echipa de fotbal a României. Poate are dreptate. Dar unde, în ce domeniu de activitate ele prisosesc? Recent, după 22 de meciuri fără înfrângere, reprezentativa Mexicului a clacat în sferturile de finală ale Copei America, cu neverosimilul scor de 0-7, în faţa reprezentativei statului Chile. Juan Carlos Osorio, selecţionerul mexican, a prezentat scuze poporului mexican pentru această nenorocire. Ca jucător Anghel Iordănescu i-a învins pe albanezi în preliminariile CM 1974 (2-0 la 29 octombrie 1972 şi 4-1 la 6 mai 1973) şi atunci fiindcă s-a sperat într-o victorie a Albaniei împotriva ex-RDG, Bucureştiul a trimis Tiranei “în ajutor”, un antrenor, Ion Bălănescu. Dar totul s-a dovedit inutil. La mondialul din 1974 s-a calificat ex-RDG.  Este greu de spus ce va urma după acest Euro, care ne aduce aminte de cel din 1984, cu Mircea Lucescu selecţioner. Când cu o echipă mult mai bună, ne-am întors cu un singur punct, şi acela obţinut în faţa Spaniei. Dar selecţia fusese făcută greşit. Atunci, partidul a interzis presei să comenteze comportarea tricolorilor. Acum aşa ceva este imposibil. Ceea ce nu înseamnă că abundă analizele serioase. Este greu de spus ce va urma, fiindcă la starea actuală a campionatului nostru cu echipe anemice, greu de susţinut financiar, orice selecţioner ar fi adus, n-are de unde alege. Şi fondul de jucători, risipit prin străinătate, are problemele lui, în sensul că majoritatea dintre ei nu sunt titulari, şi de aici alte inconveniente. Prezentul este cel pe care îl vedem, dar nici ziua de mâine nu sună bine în fotbalul românesc. Aşa stând lucrurile, nu de multă iritare avem nevoie, ci de idei şi transpunerea lor grabnică. Peste puţină vreme încep alte preliminarii, cele pentru Campionatul Mondial de fotbal din Rusia.