În frecvente împrejurări aflăm că Daniel Constantin este ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, de dată recentă, chiar i-ar fi surâs funcţia de vicepremier al Guvernului. La care, totuşi, pentru respectarea adevărului, şi-a exprimat disponibilitatea de a renunţa. Ministerul pe care îl conduce este unul cu o importanţă aparte în peisajul economiei naţionale. Creşterea economică pe anul trecut, de 3,5%, a fost pusă precumpănitor pe seama anului agricol generos, încât nu puţine comentarii, mai mult sau mai puţin maliţioase, au făcut trimitere la ajutorul Celui de Sus, care nu ne-a părăsit. În această logică, de bună seamă că abordările celui care deţine portofoliul Agriculturii în Guvernul Victor Ponta au importanţa lor, mai ales prin legătura cu strategia alimentară a ţării. Deşi, când nu are oloage declaraţii politice, Daniel Constantin nu spune mai nimic interesant din domeniul de competenţă încredinţat. Şi câte ar fi de spus! Ieri, de pildă, potrivit site-ului ministerului, Daniel Constantin s-a aflat în Baia Mare, în cadrul „procesului de consultare şi informare” privind pregătirea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (2014-2020), preconizate fiind şi câteva vizite la GAL Maramureş Vest, SC Romavis SRL din Seini şi Primăria Sighet. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (2014-2020) are, de bună seamă, importanţa sa. Mai ales că sectorul de irigaţii, de pildă, va beneficia de o alocare financiară de peste 371 de milioane de euro, faţă de numai 60 milioane euro pentru infrastructura secundară de irigaţii, sumă prevăzută pentru 2007-2013. Că fondurile europene pentru organizaţiile de utilizatori de apă au ajuns la 111 milioane euro este o altă discuţie. Ce ne spunea cu nu mult timp în urmă liderul conservatorilor (PC), numit ministru la Agricultură şi Dezvoltare Rurală: „România iriga înainte de 1990 peste 3 milioane ha, iar în prezent a ajuns la doar câteva sute de mii. Prin noile investiţii în acest sector se doreşte atingerea unei suprafeţe de 1 milion ha în 2020”. Cu alte cuvinte, peste şase ani România, graţie Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, ronţăindu-se suma de 371 milioane euro de către clientela politică plantată pe la ANIF-urile din teritoriu, peste tot nişte pseudo-competenţi, ar putea ajunge la o treime din suprafaţa amenajată şi irigată „pe vremea ailaltă”. Mare „noroc” pe capul producătorilor agricoli cu un asemenea ministru. Deloc ispitit să acroşeze starea de lucruri actuală, în ultima decadă a lunii februarie a.c., când ar trebui să se vorbească de aşa ceva. Care este ţinta pentru 2020 s-a înţeles, dar pe ce s-ar putea rezema anul acesta producătorii agricoli, în perioadele în care ar fi necesară irigarea culturilor agricole? S-a spus că preţul apei pentru irigaţii în acest an ar putea fi redus cu 25-30% faţă de valoarea anului trecut, după ce Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare va achiziţiona energie electrică direct de la producători (ştire Agerpres). Tot în aceeaşi declaraţie, Daniel Constantin mai spunea: „Cred că reuşim, în doi ani de zile, să terminăm să modernizăm infrastructura. Asta înseamnă înlocuirea motoarelor, a pompelor şi costuri mai mici pentru energie”. În alte împrejurări s-a vorbit de alocarea unei cote de 10% din energia verde pentru sistemele de irigaţii şi scutirea de orice plată a apei extrase din cursurile interioare. Până acum nu s-a materializat nimic. Ministrul MADR poate participa la câte conferinţe PNDR 2014-2020 doreşte, despre viitorul satului românesc, retorica sa rămâne mecanică şi ipocrită, ca să nu spunem altfel.
