La alţii se poate, numai la noi nu! Nici măcar un produs tradiţional atestat în Dolj

0
42

Prin Ordinul nr. 724/2003 privind atestarea produselor tradiţionale s-au pus bazele valorificării alimentelor fabricate pe teritoriul naţional, din materii prime locale şi după o reţetă tradiţională. Poate cea mai importantă cerinţă este aceea de a nu conţine aditivi alimentari. Este imposibil de admis ca în Dolj, acum un judeţ eminamente agricol, să nu existe un singur produs tradiţional atestat, iar Vâlcea să aibă 9 produse atestate, Oltul să certifice prunele uscate de Leleasca. Să nu mai vorbim de Braşov, cu cele 51 de produse tradiţionale, deja atestate.

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ministrul Sănătății și președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor au emis Ordinul nr. 724/2013 privind atestatele tradiţionale, publicat în Monitorul Oficial nr. 688/11.11.2013. Prin acest ordin s-au stabilit condiţiile de acordare a atestatelor tradiţionale. Cum era firesc, s-a început cu o definire exactă a sintagmei de produs tradiţional: „produs alimentar fabricat pe teritoriul național și pentru care se utilizează materii prime locale, care nu are în compoziția lui aditivi alimentari, care prezintă o rețetă tradițională, un mod de producție și/sau de prelucrare și un procedeu tehnologic tradițional și care se distinge de alte produse similare aparținând aceleiași categorii”. Tot atunci s-au pus bazele alcătuirii Registrului naţional al produselor tradiţionale. Pentru a figura în RNPT, produsul tradițional trebuie să fie fabricat din materii prime locale, să prezinte o rețetă tradițională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradițional de producție și/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obținere și operațiuni de prelucrare realizate manual și să dovedească un mod de lucru tradițional.

Până şi călugării au produse tradiţionale certificate

În evidenţele Direcţiei pentru Agricultură Dolj nu se mai regăseşte nici un produs tradiţional atestat. Motivaţia ar fi condiţiile complexe pe care trebuie să le îndeplinească un producător pentru a-şi atesta marfa. Pâinea pe vatră, turtiţele pe vatră, colacii prescuri olteneşti, altădată certificate, acum au ieşit de sub incidenţa clasificării de produse tradiţionale. La o scurtă privire peste Registrul naţional al produselor tradiţionale, observăm că judeţul Vâlcea are 9 produse atestate tradiţional, ce fac parte din categoria carne şi produse din carne. În Olt, la grupa legume-fructe, au fost atestate prunele uscate de Leleasca aparţinând, culmea, unei P.F.A., Stancu Nicoleta Mădălina, din satul Toneşti, comuna Leleasca.

 Dacă privim spre alte judeţ, precum Braşovul, ne cuprinde ameţeala: nu mai puţin de 80 de produse atestate tradiţional! Şi sunt cuprinse aici, la braşoveni, alimente din categoriile lapte şi produse din lapte, carne şi produse din carne, peşte, pâine, produse de panificaţie şi patiserie, legume-fructe. Mai aproape de noi, în Argeş, sunt atestate 29 de produse tradiţionale. Mănăstirea Aninoasa din Argeş a primit recunoaşterea calităţii pentru caşcaval afumat mănăstiresc, telemea de vacă mănăstirească, unt de vacă mănăstiresc, prune uscate mănăstireşti, sirop de brad, sirop de fructe şi must de mere, normal, toate trei, mănăstireşti. Şi nu credem că e doar mâna harului!

Firme care colindă ţara-n lung şi lat

  Primirea atestatului de produs tradiţional este un paşaport pentru comercializarea mai mare a respectivelor produse. Este o realitate vizibilă la orice mare sărbătoare organizată fie în urban, fie în rural. Experienţa ultimilor ani ne arată că unii producători români s-au organizat în adevărate formaţii culinare şi participa la mai toate sărbătorile din ţară, unde festinul culinar este invocat şi vânzările sunt pe măsură. Sunt declarate creşteri ale vânzărilor cu 25-30%. Din păcate pentru noi, cei mai mulţi dintre aceştia sunt din zona transilvană şi unul singur din Argeş. Nimeni din Dolj. Că mai întâlnim pe la bâlciurile din Băileşti, Pleniţa şi Calafat producători locali este adevărat, dar ei nu vând produse proprii atestate.

Controlează, dacă ai pe cine!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin structurile teritoriale de inspecție, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, și Ministerul Sănătății, prin personalul împuternicit, au atribuții de control privind îndeplinirea condițiilor și a criteriilor care au stat la baza acordării atestatului de produs tradițional. Sec şi cuprinzător! Numai că, la Dolj, nu au ce să facă gulerele albe. Sunt fără obiectul muncii la acest capitol. Poate ar fi cazul, deşi, numeric, sunt în inferioritate dezolantă, ca specialiştii agricoli să ia la pas măcar vechii producători atestaţi, dacă nu alţii noi. Cu “Ghidul de bune practice în atestarea produselor tradiţionale” în mână, elaborat anul trecut, şi cu convingerea că Doljul nu poate să rămână coada, consultanţii agricoli pot aduce o schimbare. Lăsate aşa cum sunt lucrurile, nimănui nu îi este de folos. Dar, poate că raportările la centru dau bine, când sunt cosmetizate în dulcele stil birocratic!

***

Potrivit datelor MADR, la nivel european, Italia și Franța dețin supremația cu 296, respectiv 243 de astfel de produse protejate, iar Bulgaria, țară care a intrat în UE 2007, odată cu România, are trei produse recunoscute cu denumire de origine protejată (DOP) și 11 cu indicație geografică protejată (IGP). Conform legislației europene, produsele tradiționale mai pot obține protecție ca specialitate tradițională garantată (STG). România deține un singur produs certificat la nivel european prin indicația geografică protejată (IGP), respectiv Magiunul de prune Topoloveni.