Educaţia, încotro?!

0
69

Astăzi, emoţii mari pentru elevii doljeni. Pe de o parte, la Şcoala Gimnazială „Decebal” din Craiova se desfăşoară Olimpiada de limbă, comunicare şi literatură română, faza judeţeană, motiv pentru care le urăm şi noi elevilor doljeni mult succes, iar, pe de altă parte, are loc şi selecţia elevilor pentru Centrul Judeţean de Excelenţă Dolj. Un lucru bun… spunem noi. Însă nu putem să trecem cu uşurinţă peste ceea ce spunea, în urmă cu doar câteva zile, profesorul Paul Cristian Moanţă, inspector şcolar de specialitate matematică, într-un ziar regional, atunci când a fost întrebat de ce doi profesori au dat două note total diferite pentru rezolvarea aceleiaşi probleme: unul – 2, altul – 10.

Ce se poate înţelege din explicaţia profesorului Paul Cristian Moanţă atunci când spune că, la Olimpiada de Matematică, se dau subiecte grele, din Gazeta Matematică, iar profesorii nu „simt problema”, adică  habar nu au să o facă. Păi, să înţelegem că domnii profesori s-ar aştepta ca, la o Olimpiadă de Matematică, să se dea din revista Benny pentru preşcolari, că altfel nu pricepem. Ce vrea să spună profesorul Moanţă când afirmă că profesorii sunt supărați că nu sunt plătiţi în ziua în care susţin Olimpiada, motiv pentru care își bat joc de lucrările elevilor?! Păi spune un lucru adevărat profesorul Moanță, că numai așa ne explicăm paradoxul notării unui elev întâi cu 2, apoi cu 10, dar nu ne putem întreba cine va plăti prețul acestei generații batjocorite, generație care va trebui să contribuie la pensia profesorului Moanță și nu numai.

S-a gândit vreunul dintre acești profesori care nu dau doi bani pe efortul elevilor olimpici ce se întâmplă cu viitorul nostru, ce se va întâmpla cu viitorul lor? Orice stat democratic european puternic prima dată are grijă de educație, deoarece investești astăzi în educație, ai profit mâine, resursa umană este cea mai mare avuție a unui stat. O casă nu poate fi ridicată pe o fundație șubredă. Educația este fundația… Așa că vorbele domnului Moanță sunt grave, ele ascund putreziciunea unui sistem educațional în colaps, ascund un cancer care cuprinde de fapt toată societatea românească. Asta ar trebui să îi îngrijoreze pe cei din ISJ Dolj sau Ministerul Educației, nu cum să-și păstrați scaunele, pentru că dacă corabia se scufundă, o să li se înece și scaunele… Profesorul e supărat că nu e plătit și aruncă cu lucrarea elevului, medicul e supărat și renunță la viața pacientului, funcționarul public  e prost retribuit și îți închide ghișeul în nas. La ce să ne mai așteptăm?! Am auzit din gura unui dascăl vorbe grele, care vor face istorie, vorbe care, în orice societate normală, ar trebui să dea de gândit.

Nu este important dacă pleacă sau nu… profesorul Moanță, pentru că va veni un alt Moanță, dar trebuie reparată greșeală față de acești tineri, este vorba de recredibilizarea unui concurs, numit  Olimpiadă. Se poate agăța domnul Moanță  cât dorește de acest scaun, dar vine o zi când va pleca din acel birou și elevii îi vor reproșa că, pe mandatul său, Olimpiada de Matematică nu a fost ceea ce știau ei că trebuie să fie, un concurs serios, cu elevi buni, dar și cu profesori competenți. Vreți să vă țineți de scaune, în regulă, dar nu cu prețul generațiilor viitoare, nu ne amanetați nouă viitorul, nu descurajați elevii, determinându-i să nu mai participe la concursuri pe motiv că sunt mulți și atunci îi faceți cumva să nu mai calce pe la concurs. Nu cu prețul umilirii celorlalți profesori de bună credință, ci cu strategii, cu proiecte în educație, cu soluții viabile. Nu sunt vorbe mari, sunt vorbe care ar putea salva generația supusă la ”mutilare” de profesorii supărați pe situația lor profesională sau materială.

La ISJ Dolj, de câteva zile s-a așternut tăcerea. S-ar putea traduce că „poate, poate, vom scăpa… poate, poate, presa va renunța”. Da, domnilor, presa până la urmă va renunța, dar, din păcate, nu ați înțeles nimic și atunci nu putem să nu ne întrebăm: Educația, încotro?!