Câteva sute de credincioşi au participat, ieri, la resfinţirea Bisericii „Toţi Sfinţii” – Băşica, din apropierea Pieţei Chiriac. Înconjuraţi de parfumul teilor şi învăluiţi în umbra mângâietoare a nucilor, enoriaşii au spus o rugăciune, şi-au făcut semnul crucii, au meditat la profunzimile credinţei sau pur şi simplu au respirat simplitatea odihnitoare a bisericii albe, împodobită cu o frumoasă salbă de verdeaţă.
Biserica Jienilor a fost aşezată, la începuturile ei, într-o mahala importantă a Craiovei ca oamenii să alerge aici ca să-şi găsească vindecarea. După mai bine de 300 de ani, lăcaşul de cult e înconjurat de vile, blocuri şi străzi asfaltate. Singură, piaţa Chiriac, aflată la câţiva paşi, mai aminteşte de acele vremuri, purtând numele aceluiaşi ctitor, Chiriac Jianu. Având simplitatea drept podoabă, aşa cum se cântă într-un psalm, credincioşii o ştiu acum sub numele de Biserica „Toţi Sfinţii” – Băşica şi o caută îndeosebi pentru liniştea odihnitoare pe care o emană. Chiar şi ieri, într-o zi de mare sărbătoare, în Duminica tuturor Sfinţilor fiind săvârşită o slujbă de resfinţire după lucrările de renovare, curtea era plină de credincioşi, dar nimeni nu se grăbea, nimeni nu ridica tonul, nimeni nu bătea din picior. Fiecare împrumutase puţin din tihna locului, căpătând lucruri atât de preţioase: răbdarea, liniştea, pacea.
Când divinitatea coboară în iarbă
Sub prunii pitici, care formează o livadă tânără şi îngrijită, sunt înşirate mese cu feţele albe, lucrate în colţuri, pe care femeile aşezaseră deja coşurile cu pomeni. Care sub cireşul cu fructe pârguite precum mărgelele, care sub teiul bătrân şi îngreunat de flori, credincioşii ascultă slujba în tăcere. Poate nu reuşesc să prindă fiecare sens al cuvintelor, dar toţi se bucură în sine că se găsesc aici, unde chiar şi teiul e mai parfumat ca toţi teii, unde iarba e mai verde ca oriunde, unde curtea aceasta mică şi plină de verdeaţă nu mai poate să fie egalată decât, cel mult, de grădina de odinioară a bunicii. Dincolo de pereţii impecabili, albi, preoţii avansează lin în slujbă, avându-l în mijlocul lor pe ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, dar şi aici, în curte, e la fel de bine. În umbra mângâietoare a unui nuc bătrân, cineva a scos chiar în uşa altarului, la aer curat, tăvile cu bucăţele mici de pâine. Şi astfel, într-un mod simplu, cuminecătura adevereşte cum divinitatea caută tovărăşia oamenilor.
Prima biserică refăcută cu fonduri europene
Biserica „Toţi Sfinţii” – Băşica este primul lăcaş de închinare din Craiova care a fost restaurat din fonduri europene. La scurt timp după numirea sa ca preot-paroh, părintele Ioan Drăguşin a încercat să găsească cele mai potrivite mijloace pentru a pune în valoare istoria şi tradiţiile bisericii în care slujea. «În 1995, înainte de hramul „Adormirii Maicii Domnului”, am urcat pe o scară să fac curăţenie. Pe vremea aceea, biserica era toată acoperită de fum. Aşa mi-a descoperit Dumnezeu cea mai dragă icoană a mea – Încununarea Maicii Domnului –, care se află zugrăvită pe bolta din pronaos. Din momentul acela am promis Sfintei Fecioare că voi face tot ceea ce-mi va sta în putinţă să-i pun în lumină chipul şi toate icoanele. Deşi nu ştiam pe ce mă bazez, de unde voi lua fondurile necesare pentru a restaura biserica. Am crezut permanent că pot face acest lucru pentru că Maica Domnului ne va ocroti. Cu multă sârguinţă, am reuşit, după câţiva ani, să punem la punct, împreună cu Consiliul Judeţean Dolj, documentaţia necesară. Am optat pentru accesarea de fonduri PHARE, lucru în premieră pe vremea aceea», mărturiseşte părintele Ioan. Timp de patru ani, între 2006 şi 2010, biserica a fost restaurată, începând cu structura de rezistenţă, cu înlocuirea acoperişului şi terminând cu refacerea picturii. A fost refăcută inclusiv clopotniţa, cât şi fiecare colţişor al curţii, ajungând acum să strălucească. Valoarea proiectului a fost de 113.831 euro.
***
Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa: «Am ţinut foarte mult să particip la această slujbă de sfinţire pentru că este o biserică de care m-am legat sufleteşte, lucrând împreună cu Mitropolia Oltenia la refacerea ei. Este primul lăcaş de cult reabilitat cu finanţare europeană, s-a muncit foarte mult cu documentaţia, aproape că era ceva imposibil, dar mulţumirea e cu atât mai mare acum când toate au fost terminate şi au ieşi aşa de frumoase».
