Să simplificăm lucrurile, dintr-un început, mai ales că ele rămân oricum insuficient… decorticate. De victoria social-democraţilor la scor (45,67%) este vorba şi, pe cale de consecinţă, de înfrângerea dramatică a liberalilor (20%). Şi dacă tabăra învingătorilor îşi savurează decent victoria istorică, de-a dreptul, primind elogii peste elogii, din exterior, de la vicecancelarul Germaniei, Sigmar Gabriel, premierii Cehiei, Suediei, cancelarul Austriei, preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, tabăra învinsă caută „ţapi ispăşitori”, insuccesul fiind de când ne ştim „orfan de părinţi”. Dacă se poate învăţa din victorii, şi e preferabil, se poate învăţa şi din înfrângeri, în politică de regulă cochetându-se, la intervale, cu ambele stări de spirit. Ceea ce aflăm mai nou este că în spatele victoriei zdrobitoare a PSD la algerile parlamentare din 11 decembrie a.c., s-au aflat strategii israelieni Moshe Klughaft şi Sefi Shaked, specializaţi în utilizarea new media, notează Ierusalim Post, care îşi ilustrează comentariul cu două fotografii edificatoare. Se consideră inspirat, chiar fertil, sloganul „îndrăzneşte să crezi în România” şi aşa mai departe. Din câmpul liberal, Felix Tătaru, preşedintele GMP Group mărturiseşte, după consistente succese de-a lungul timpului, pentru ziare.com, că a fost tentat la un moment dat să se retragă, după publicarea filmului în care Alina Gorghiu încearca neinspirată să convină un copil să voteze… PNL. Din „casa liberală” dau şi alţii pe goarnă: ce făcea Alina Gorghiu, ce anturaj avea, ce yesmeni o anturau, ce intrigi se ţeseau. Gura lumii e slobodă. Europarlamentarul Theodor Stolojan, politician copt, cu notabilă experienţă acumulată de-a lungul anilor, într-un interviu pentru ziare.com enunţă cauzele care au dus la pierderea alegerilor, dar şi ce trebuie făcut de liberali de acum înainte. Theodor Stolojan reiterează nedumerirea susţinerii exacerbate a premierului Dacian Cioloş în condiţiile în care acesta „nu a sărit în barca politică liberală”. Apoi, menţionează neclaritatea vizavi de programul de guvernare, mesajele greşite de campanie, schimbarea „la faţă” a PNL nereceptată de alegători, renunţarea la lideri integri şi, cum se spune, „în urma războiului, mulţi viteji se arată”. Că a fost inclusiv o bătălie a strategiilor, nu e nimic nou sub soare. Că unii dintre strategi au fost mai inspiraţi decât ceilalţi, acelaşi lucru. Cu peste 3 milioane de voturi PSD controlează tot. Victoria de la alegerile parlamentare succede victoriei în alegerile locale. Şi votantul are întotdeauna dreptate, de la Alexis de Tocqueville („Despre democraţie în America”) citire, nimeni nu trebuie culpabilizat pentru cum votează. Un dispreţ pentru votul acestora este o abordare de neimaginat într-o societate democratică. Problema e alta, şi nu se enunţă deocamdată: îmbrăţişând exagerat şi slugarnic discursul elitelor care îşi dau duhul şi în lumea occidentală lovită de alegători, sătui de diriginţi inflexibili, liberalii au uitat de… proprii alegători. La numărul de kilometri parcurşi în campanie, pentru discuţii „door to door” îi bat social-democraţii. Câtă importanţă are acest lucru nu putem comensura, dar noi opinăm că a contat foarte mult. Nu hărnicia militanţilor social-democraţi a înclinat balanţa, dar oricum a contat şi a alimentat un trend de care se avea cunoştiinţă.
