Transferul patrimoniului Sucursalei Electrocentrale Craiova II de la CEO – Complexul Energetic Oltenia către Societatea Electrocentrale – SE Craiova, care are drept acţionar majoritar Ministerul Energiei şi care, aşa cum vă spuneam într-un articol anterior, trebuie să furnizeze agent termic pentru 60.000 de clienţi casnici plus numeroase instituţii publice şi agenţi economici nu e lipsit de provocări. Cele două grupuri energetice actuale ale SE Craiova II, de câte 150 MW fiecare, ar urma să fie scoase din funcţiune şi înlocuite cu un grup în cogenerare.
Legat de puterea noului grup energetic există diferenţe mari de opinie: în vreme ce conducerea CEO a făcut demersuri pentru construirea unui grup de 120 MW, directorul SE Craiova II, Dan Vasile, militează pentru construirea unui grup cu o capacitate de circa 200 MW – ce ar putea asigura consumurile medii pe timp de iarnă ale populaţiei şi operatorilor industriali din cetatea Băniei şi ar putea fi eligibil pentru o finanțare cuprinsă între 70% și 100% din Fondul de Modernizare.
În condiţiile în care principalul obiect de activitate al SE Craiova va fi furnizarea agentului termic către populaţie, instituţii publice şi operatori economici, şi în secundar producerea de energie electrică, interesul administraţiei publice locale în buna funcţionare a noii entităţi ar trebui să fie unul major. În realitate însă nu ar fi deloc aşa, Consiliul Local Craiova manifestând dezinteres față de problema termoficării urbei.
În opinia noastră, reprezentanţii administraţiei publice locale ar trebui să susţină propunerea actualei conduceri a SE Craiova II, întrucât soluţia propusă de CEO, de construire a unui grup cu o capacitate de 120 MW ar putea genera sincope/ limitări în furnizarea agentului termic către consumatori.
Aceeaşi lipsă de reacţie şi din partea mediului privat. Până în prezent niciun exponent al marilor operatori industriali din Craiova, inclusiv Uzina FORD, care ar urma să fie afectate de o posibilă limitare a fluxului de agent termic şi care sunt la curent cu această perspectivă sumbră, nu ar fi întreprins măsuri concrete menite să sprijine decizionalii SE Craiova în demersurile de reconfigurare a soluţiei propusă de CEO. Să nu fie interesat oare patronatul FORD de alimentarea cu căldură a uzinei sale din Bănie?! Greu de crezut!
Apoi, revenind la soluţii, poate municipalitatea se uită pe la alte oraşe cum se descurcă, poate pe termen mediu Consiliul Local Craiova ar trebui să se implice în preluarea în patrimoniu a SE Craiova, măsură care i-ar permite să deţină controlul asupra reţelei de transport şi distribuţie a agentului termic prin TERMO URBAN CRAIOVA SRL şi a producţiei prin SE Craiova. Măsura le oferă posibilitatea să controleze costurile totale şi să realizeze un program integrat de modernizare a întregii infrastructuri, inclusiv prin accesarea de fonduri europene.
De altfel, uitându-ne la alte exemple similare, putem spune că investiţia integrată reprezintă varianta economică fezabilă pentru eficientizarea generării şi reducerea pierderilor de pe reţeaua de furnizare a energiei termice din municipiul Craiova, care în prezent se ridică la 45%.
Rămâne totuşi întrebarea legitimă: dacă SE Craiova II urmează să iasă în curând din patrimoniul CEO, iar noua companie SE Craiova va rămâne în proprietatea statului şi nu va fi preluată de Consiliul Local al municipiului Craiova, cum va avea asigurată finanţarea pentru construirea noului bloc energetic?!
Cu timpul vom afla răspunsul şi la această întrebare, sperăm doar să nu fie prea târziu şi să nu fi ratat şansa de a moderniza sistemul de producţie şi alimentare cu căldură al celui mai mare oraş din Oltenia prin accesarea fondurilor europene.
