Presa franceză este, de câteva zile, captivată de un nou scandal. De această dată unul care implică şi jurnaliştii de la cotidianul „Le Monde”. Bernard Squarcini, directorul Centralei de Informaţii Interne (DCRI), a fost inculpat luni, 17 octombrie a.c., în afacerea de spionaj telefonic a unui jurnalist de la „Le Monde”, implicat în dezvăluirea afacerii Woerth-Bettencourt. Patronul Serviciului francez de Informaţii Interne este învinuit de „atentat la secretul corespondenţei”, „colectare ilegală de date” şi „destăinuirea secretului profesional”. După ce a cerut şi obţinut facturile detaliate ale telefonului unui reporter al publicaţiei menţionate, care a introdus „în cauză” ministrul UMP din acel moment, Eric Woerth, implicat în afacerea moştenirii imperiului L’Oreal, al Lilianei Bettencourt. Bernard Squarcini, un apropiat al lui Nicolas Sarkozy, contestă acuzaţiile ce i se aduc. Imediat după anunţul anchetării patronului Informaţiilor Interne, Francois Hollande, candidatul stângii franceze la prezidenţialele de anul viitor, a cerut ministrului de Interne, Claude Gueant, pe TF1, demisia lui Bernard Squarcini, învinuit, deja, de fapte grave. „Şi, apoi, există directorul general al poliţiei, (Frederic Pechenad) care se găseşte în aceeaşi situaţie şi căruia trebuie să i se aplice aceeaşi sancţiune, a adăugat deputatul de Correze. (…) Acest lucru nu trebuie să întârzie, în aceste momente, a mai spus el, reclamând o Republică exemplară. Nicolas Sarkozy a avut prevăzut o Republică ireproşabilă. Acum noi suntem într-o Republică iresponsabilă”. Evident, scandalul s-a încins. Ministrul de Interne, Claude Gueant, opinează că punerea sub acuzare a lui Squarcini nu-l împiedică să-şi exercite toate atribuţiile din fişa postului. „Respectaţi prezumţia de nevinovăţie şi amintim că punerea sub acuzare nu înseamnă şi recunoaşterea unei vinovăţii. Este doar o etapă procedurală” a insistat Gueant, potrivit căruia „judecătorul n-a acompaniat această punere sub acuzare de nici o abligaţie a controlului judiciar”. Premierul Francois Fillon a dat asigurări că Guvernul va decide „la terminarea procedurii judiciare”. Până atunci, va fi audiat şi directorul general al Poliţiei Naţionale, Frederic Pechenard, de către judecătorul Sylvie Zimmerman, care va căuta să stabilească rolul său într-o investigaţie a DCRI, în vara lui 2010, inclusiv în analiza facturilor telefonice detaliate ale jurnaliştilor de la „Le Monde”, pentru identificarea „surselor” în această afacere. O lege adoptată în 2010 protejează sursele jurnaliştilor, cu excepţia cazurilor imperative, „preponderent de interes major”. Interesant este că Bernard Squarcini îşi recunoaşte faptele, dar vorbeşte de o muncă de rutină, adică urmăriţi erau nu jurnaliştii de la „Le Monde” ci un magistrat, David Senat, care ar fi livrat reporterilor un proces-verbal din audierile în dosarul Bettencourt. În acest stadiu, numărul doi al DCRI, Frederic Veaux, a fost, deja, audiat, la 10 octombrie, fără a fi pus sub acuzare. Afacerea Bettencourt este născută dintr-un diferend de familie între patroana firmei L’Oreal, Liliane Bettencourt, plasată, recent, sub tutelă, diagnosticată cu demenţă mixtă şi maladia d’Alzheimer, şi fiica sa, Francoise. Conflictul a degenerat într-un scandal politico-financiar, prin amestecarea suspiciunilor de favoritism şi finanţare politică ilegală, care l-a costat postul, la sfârşitul anului trecut, pe ministrul Muncii, Eric Woerth, după ce, anterior, fusese trezorierul lui Nicolas Sarkozy pentru alegerile prezidenţiale din 2007. Cei de la „Le Monde” nu numai că au încercat şi au reuşit să facă lumină într-o afacere încâlcită, cu tot felul de ramificaţii dubioase, cât au redat încredere şi demnitate profesiei de jurnalist. Şi asta nu este deloc puţin.
