Rupe Rareş Bogdan PNL-ul?

0
450

Dreapta unită, după nu puţine tentative eşuate, de-a lungul anilor din urmă, nu se simte deloc confortabil la guvernare în ipostaza actuală. Şi slavă Domnului nu se poate plânge de opoziţie. N-a ieşit deloc bine, nici la alegerile locale, rezultatele fiind departe de aşteptările triumfaliste vehiculate, deşi a mai reuşit să-şi amelioreze rezultatul faţă de precedentele alegeri şi nici la cele parlamentare, unde s-a văzut devansată de PSD, încât în situaţia delicată creată a fost obligată să aducă –imperativ- lângă USR-Plus, pe care oricum conta, şi UDMR-ul. PNL-ul a decontat bâlbele, unele fireşti din timpul unei guvernări anevoiase în vremuri de pandemie, dar şi restricţiile sanitare, nu toate inspirate, unele deloc salutare, deşi nicio ţară europeană din spaţiul UE n-a fost ferită de măsuri mai mult sau mai puţin inspirate. Cu nu puţini miniştri problemă în cabinetul său, Ludovic Orban a încercat să evite cu cât tact i-a sta în putinţă orice fractură, prin diplomaţie subţire, pentru a putea prezenta eşecul ca simptom al victoriei. Ezitând între principii şi eficienţă le-a ratat finalmente pe amândouă, probând precaritate strategică şi lipsă de imaginaţie. Şi nu avea cum izbândi în negocierile purtate cu USR-Plus şi UDMR. Calm, tenace, aproape inexpresiv de o bună bucată de vreme, Rareş Bogdan, prim-vicepreşedintele PNL a aşteptat cât a fost necesar, până paharul s-a umplut, şi a simţit nevoia de a ieşi la atac împotriva celui căruia cu un an în urmă îi dedica adevărate ode. Strategia nu e deloc nouă. Şi l-a desfiinţat literalmente într-o emisiune a lui Ion Cristoiu, afârmând despre Ludovic Orban că a eşuat în calitatea sa de preşedinte al PNL. Şi-a exprimat susţinerea pentru premierul Florin Cîţu. Revolta din partid mocnea aşadar de la pierderea alegerilor parlamentare. Ieşirea lui Rareş Bogdan este un semnal. Europarlamentarul se doreşte un om cu principii, nu se joacă, n-are mamă, n-are tată. Nu umblă cu sentimentalisme. A folosit chiar expresia „gingaşă” că lui Ludovic Orban „i s-a umflat capul”, şi partidul a fost condus discreţionar. De orice formulă de convieţuire cordială s-a ales acum praful. Dacă preşedintele Klaus Iohannis doreşte bascularea lui Ludovic Orban acest lucru se va petrece de… îndată. Dacă nu, sau rămâne neutru o vreme, Ludovic Orban poate staţiona în funcţia de preşedinte al PNL şi implicit al Camerei Deputaţilor. Numai că Rareş Bogdan n-a ieşit până acum niciodată din cuvântul preşedintelui. Şi nici nu va putea face pasul înapoi, semn că l-a luat gura pe dinainte, cum se spune. Ideea cu „refoma totală” e un clişeu şi nimic mai mult, putând însemna „daţi-vă voi la o parte ca să venim noi”. Până acum aşa cum sunt aşezate piesele pe masă, Ludovic Orban stăpâneşte situaţia. Şi va arăta ce ştie să facă în politică. Rareş Bogdan e ipocrit, dar lipsit de orice experienţă şi calităţi de veritabil om politic, iar Ludovic Orban e autentic, dar tenebros. Primul riscă să nu aibă chip, al doilea riscă să se identifice cu o grimasă. Altceva scapă până acum analizelor avansate. Rareş Bogdan îşi reazămă susţinerea politică pe „aripa din Ardeal” (Boc, Bolojan, Sighiartău) ceea ce nu s-a mai văzut până acum într-un partid politic reprezentativ cum este PNL-ul. Această disociere dintre aripa ardeleană şi cea din Regat este realmente insolită prezentând nu puţine riscuri. Mai rămâne acum ca Ludovic Orban să-şi potenţeze redutele liberale din fostul Regat şi să ne aflăm într-o situaţie greu de definit, cu care nu s-a mai confruntat niciun partid politic după 1990. Prestigiul ardelenilor în politica românească a fost şi a rămas covârşitor. Şi salutar în acelaşi timp. Dar maniera la care procedează Rareş Bogdan, alminteri cu o vechime subţire în PNL, care nu-l califică pentru funcţia deţinută, rămâne suspectă. Nu-i mai puţin adevărat că aliaţii lui Ludovic Orban nu s-au distins ieri prin nobleţe şi simţ al echităţii. Schimbarea imediată sau mai întârziată a actualului lider liberal interesează prea puţin în această perioadă a anului. Până la urmă este o chestiune de buncătărie internă. Dacă „reformiştii” se lasă conduşi de Rareş Bogdan, atunci „victoria” este… asigurată, fiindcă vorbă mare, „mai binele e duşmanul binelui”. Asta neînsemnând că Ludovic Orban n-a făcut greşeli, unele chiar impardonabile.