Craiova: o candidată la statutul de capitală europeană a culturii

0
24

Amfitrion a fost primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu. Iar invitaţi – jurnalişti din media locală şi corespondenţi ai celei centrale. Discuţia s-a desfăşurat într-un cadru natural, pe o peluză verde din vecinătatea Casei „Bibescu”, din Parcul „Nicolae Romanescu”, şi a avut drept temă candidatura Craiovei la statutul de capitală europeană a culturii din 2021, alături de un oraş din Irlanda. O vreme, primarul Craiovei a fost flancat şi de preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, care apoi s-a scuzat, fiind reţinut şi de o altă activitate. Dialogul înfiripat, fără nici o dificultate, a fost ispititor. S-au evaluat şansele Craiovei, prin raportarea corectă la cele ale contracandidatelor, e vorba de oraşele Iaşi, Cluj-Napoca, Arad, Timişoara. O concluzie dătătoare de optimismul necesar: Craiova nu stă deloc rău şi instituţiile sale de cultură, precumpănitor fără finanţare de la ministerele de resort, au prestigiul consolidat şi activitate notabilă în planul manifestărilor de tradiţie, organizate sistematic. Există încă un potenţial imens nevalorificat. Energii latente. S-au enunţat multe idei, pliabile pe specificul oltenesc. O săptămână a teatrului craiovean, de pildă. Fără nici o legătură cu Festivalul Shakespeare. Va fi „mult de muncă”, a spus primarul Craiovei, care a venit cu lecţia pregătită. Chiar bine. A vorbit convingător, cu patos pe alocuri, subliniind repetat că în acest demers de maxim interes civic are nevoie de sprijinul presei. Capitală culturală a Europei este un titlu conferit de Parlamentul European unui oraş sau mai multora, pentru un an. Programul se derulează din 1985, la iniţiativa ministrului grec al Culturii, Melina Mercouri, şi a omologului său francez, Jack Lang, pentru apropierea cetăţenilor Uniunii Europene. Primul oraş care a obţinut titlul menţionat a fost Atena. Pentru ca, în 2006, un alt oraş din Grecia, Patras, să-l obţină, la rândul său. În 2007, Sibiul, alături de Luxemburg, a avut această onoare. La ora de faţă, capitale ale culturii europene sunt Marsilia şi Kosice (Slovacia). O decizie a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 integrează evenimentul în cadrul comunităţilor şi detaliază o nouă procedură de selecţie pentru oraşe (2005-2019). Odată desemnat capitală europeană a culturii pentru un an, pe baza unui program cultural, oraşul respectiv este obligat să-şi respecte integral angajamentele luate. Confruntarea este acerbă şi pentru adjudecarea încrederii din partea Parlamentului European este nevoie, pe lângă „buna pregătire”, şi de un consistent lobby politic. Poate şi de noroc. Nu puţine avantaje decurg din această poveste şi ele au fost enunţate de primarul Craiovei, care a reuşit să insufle interes jurnaliştilor pentru o asemenea provocare. Şi referirile au vizat, pe lângă ceea ce numim o emancipare, indiscutabil dorită, şi un mare număr de turişti, cu consecinţele benefice de rigoare. Se accesează fonduri europene importante sau, mai exact, orice investiţie se întoarce augmentată exponenţial. Va fi constituit un ONG la nivelul Craiovei, care va gestiona toate activităţile culturale programate sau cele care vor ecloza din iniţiativele instituţiilor abilitate. Fiind vorba de cultură în nişte parametri noi, este de aşteptat şi un plus de entuziasm, atât de ofilit de regulă, fiindcă, aşa cum s-a tot rostogolit ideea, în dialogul amintit, Craiova are şansele ei.