Tensiuni în USL. Alegătorii ce să creadă?

0
26

Guvernul USL, condus de premierul Victor Ponta, are doar un an de mandat, din care şase luni în temeiul votului covârşitor, de 70%, al electoratului la alegerile legislative din toamnă. O asemenea investiţie de încredere n-au mai avut anterior nici un partid şi nici o alianţă politică. Aşa cum a fost gândită şi construită Uniunea Social Liberală şi mai ales cum s-a prezentat în alegerile locale şi parlamentare –  de natura mesajelor e vorba –, orice convulsie la nivelul ei perturbă grav structurile administrative create la nivelul localităţilor şi judeţelor din ţară, nu doar activitatea Parlamentului şi, implicit, a Guvernului. Scandalul creat de senatorul liberal Sorin Roşca Stănescu, căruia social-democraţii i-au cerut excluderea pentru declaraţiile inflamate la adresa premierului Victor Ponta, reprezintă nu doar un test al rezistenţei „la rupere” al USL, cât mai ales posibilitatea unei bulversări generale, cu consecinţe greu calculabile. O denunţare a acordului cu liberalii de către social-democraţi ar constitui o bătaie de joc la adresa votanţilor USL şi compromiterea implicită a tuturor făgăduinţelor electorale. Cum în ambele câmpuri politice – social-democrat şi liberal – sunt nuclee infecţioase care se potenţează reciproc, soarta USL depinde în exclusivitate de supleţea politică a celor doi co-preşedinţi, Victor Ponta şi Crin Antonescu, de relaţia lor personală, mai bine zis încrederea reciprocă constituind armătura pe care se reazemă această construcţie politică. S-a mers însă cam departe şi afirmaţia lui Victor Ponta că e vorba de „cea mai mare criză pe care o are USL de la formare” spune totul. Pe de altă parte, de pe celălalt mal, cel liberal, orice replică face trimitere la atitudinea ostilă a postului România TV, condus de parlamentarul PSD Sebastian Ghiţă, la adresa lui Crin Antonescu. Într-un asemenea context, orice cedare ar reconfigura clar raporturile de putere din interiorul USL. Cum deteriorarea unor relaţii este mult mai uşor de înfăptuit decât ranforsarea lor, şi se lucrează fără preget la deteriorarea încrederii reciproce, este evident că viitorul imediat sună ameninţător. Dacă se va rezista până anul viitor, adică până la alegerile prezidenţiale, cu respectarea angajamentelor iniţiale, este foarte bine. Fiindcă abia atunci USL îşi va încheia rostul pentru care a fost zămislită: eliminarea lui Traian Băsescu. O rupere a înţelegerilor convenite în devans ar nărui toate marile proiecte, inclusiv revizuirea Constituţiei şi mult-discutata reîmpărţire administrativă. Pe de altă parte, o consecinţă directă, neevaluată adecvat, ar fi bulversarea majorităţilor existente la nivelul consiliilor locale şi judeţene, rezultat al alegerilor locale din 2012, şi dizolvarea încrederii în orice fel de alianţă politică pe viitor. Cu alte cuvinte, cei doi actori importanţi ai USL, care dispun de armate oarecum egale, fiind conduse de doi lideri cu portofolii de încredere aproximativ identice, ambii generând încredere în masa electoratului, se află în faţa unui gest de o responsabilitate imensă. Orice necugetare putând fi sancţionată, pe măsura celor trăite de pedelişti, la proxima întâlnire cu electoratul.