Manifestările tot mai pline de agresivitate adoptate de unii dintre adolescenţi, în special elevi, sunt aşezate pe tapet aproape zilnic de mass-media. Motivaţiile ce stau în spatele acestor devieri comportamentale sunt explicate din perspectivă psihologică în rândurile de mai jos. Lipsa de educaţie, slaba implicare a familiei în gestionarea preocupărilor copilului şi ignoranţa comunităţii sunt precizate a fi cele mai importante dintre cauzele ce generează agresivitatea în rândul tinerilor elevi. Amănunte şi aspecte pertinente despre subiect aflăm de la psihologul clinician Mihail Jianu, pentru care prevenţia primează tratamentului în asemenea cazuri.
– Comportamentul violent al unor tineri şcolari ajunge să devine o constantă în mediul educaţional. Care să fie cauzele unor astfel de derapaje comportamentale?
– Pe fondul interacţiunii copilului cu şcoala, cu familia, cu grupurile de prieteni sau de cunoştinţe, pot apărea comportamente adaptative sau, dimpotrivă, se pot contura comportamente dezadaptative, aflate în conflict cu normele sociale, unanim acceptate de societate, care cultivă un tip de „comportament normal”. Comportamentul adolescentului este puternic influenţat, de-a lungul ontogenezei lui, de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte. Tinerii au o conduită oscilantă, pendulând adeseori între agresivitate, iritabilitate, tendinţe necontrolate şi necenzurate, lipsa stăpânirii de sine şi neevidenţierea autocontrolului. Cauzele sunt multiple: lipsa de educaţie constantă, dezinteresul familiei faţă de preocupările copilului, planul afectiv-emoţional deficitar, comunitatea ignorantă.
– Educatorul, cadrul didactic au un rol important în educaţie. Şi, totuşi, influenţa lor nu se simte atât cât ar trebuie, fapt pentru care apar în mass-media tot felul de situaţii în care agresiunea este folosită de elevi ca metodă de a-şi rezolva problemele. Ce pot face mai mult educatorii?
– Educatorii trebuie să fie empatici, să nu facă discriminări sau afinităţi, să comunice cu elevul/familia şi conducerea şcolii, înainte să se întâmple derapaje psihice sau fizice, să ofere elevului o siguranţă afectivă.
– Care este impactul emisiunilor TV în modelarea copiilor, cu referire la creşterea impulsivităţii acestora?
– Emisiunile TV au rolul lor în educarea adolescenţilor. Totuşi, anumite emisiuni nu sunt recomandate să fie văzute fără un adult al familiei, deoarece prezintă anumite comportamente ilogice sau agresive.
– Raportul de drepturi şi obligaţii între elevi şi profesori consideraţi că este bine argumentat şi calibrat?
– Nu, deoarece se pierde respectul faţă de profesor, apare comoditatea şi prea puţine obligaţi la elevi, prea puţine drepturi la profesori, aceştia devenind dezinteresaţi de actul educaţional de calitate.
– În ce ar putea consta „aducerea” pe căi mai puţin belicoase a celor ce nu ezită să fie violenţi în exprimare, gestică, comportament exteriorizat?
– Acordarea de timp, atenţie, comunicare, răbdare şi multă afectivitate din partea tuturor: familia, şcoala, comunitatea.
– Măsurile de punitate aplicate de educator în cazurile de violenţă şcolară au o consecinţă pozitivă sau, de fapt, fac mai mult rău?
– Îl traumatizează pe copil, îl demotivează şi îl forţează să răspundă cu agresivitate la mediul înconjurător. Consecinţele negative sunt pe timp îndelungat.
– Ce credeţi că lipseşte învăţământului public pentru a-l face mai sigur în privinţa raporturilor elev-elev şi elev-profesor?
– Legislaţie mai aspră, respectarea legislaţiei, reguli mult mai stricte în şcoli, care să fie aplicate fără excepţii, implicarea consecventă a familiei vs şcoală în educaţia copilului. Trebuie pus accentul pe calitate, nu pe cantitate.
– Gradul de hiperactivitate, de agresivitate, de impulsivitate este tot mai ridicat, de la an la an. Ce recomandaţi familiilor care se confruntă cu aceste cazuri în rândul minorilor?
– Să meargă la un psiholog, să întrebe specialiştii dacă au neclarităţi în educarea şi creşterea copilului, nu să-l educe după ureche. Să prevină este mult mai uşor decât să trateze.
