Marele Maestru al Marii Loji Naţionale a României: „Suntem români adevăraţi, nu trădători de ţară”

Deopotrivă contestată şi privită cu suspiciune, masoneria a rămas de-a lungul a sute de ani o instituţie învăluită într-o aură de mister. O organizaţie care nu este secretă, după cum este văzută din exterior, ci discretă, aşa cum le place masonilor să o prezinte, dar în care discuţiile contradictorii pe teme politice ori religioase sunt strict interzise. Asta chiar dacă pe masă în cadrul tuturor reuniunilor tronează Biblia ori Tora sau, după caz, Coranul. Prezent la sfârşitul săptămânii la Scorniceşti pentru o întâlnire cu masonii din judeţul Olt, Tudorel Niţulescu, Marele Maestru al Marii Loje Naţionale a României, nu a ezitat să discute cu mass-media despre influenţa masoneriei, regulile după care se ghidează dar şi rolul pe care l-au jucat masonii în istoria României.

Reporter: De când e lumea masoneria a stârnit controverse fiind considerată o organizaţie mondială cu o influenţă uriaşă. În ce măsură sunt speculaţii, în ce măsură – adevăruri?

Tudorel Niţulescu: Vreau să vă spun că există foarte multe păreri despre masonerie care nu sunt conforme cu realitatea. Despre misticismul ei, care de fapt nu există, despre multe alte lucruri… S-a împlinit un an de la alegerile în cadrul lojii, iar oamenii au început să se lămurească vizavi de importanţa masoneriei, de rolul ei benefic de cele mai multe ori pentru o societate. Noi, masonii, suntem oameni obişnuiţi, oameni normali. Există percepţia că masonii ar avea patru mâini, două capete. Am văzut tot felul de articole despre faptul că masonii ar putea să-şi trădeze ţara. Este o ticăloşenie. Noi, prin educaţia noastră, ne iubim ţara. Suntem români adevăraţi, nu trădători de ţară. Cu atât mai mult cu cât percepţia străinilor despre un om care îşi iubeşte ţara şi condiţia lui este una benefică, pozitivă. De când e lumea, masoneria s-a implicat într-o formă foarte elegantă ezoterică în viaţa socială.

… Despre o altfel de istorie

Cât de mult a influenţat masoneria tot ceea ce s-a întâmplat în cadrul societăţii româneşti?

-Păi, România modernă este o ţară creată de masoni. Anul 1821, recunosc toţi istoricii, este anul de naştere al României moderne. Cine? Un oltean – Tudor Vladimirescu, care a fost şi el mason. Apoi anul 1848, anul Revoluţiei. Nicolae Bălcescu făcea parte din „Frăţia”, clar o organizaţie masonică. Anul 1859, anul Unirii Moldovei cu Ţara Românească. Alexandru Ioan Cuza a fost iniţiat în masonerie chiar la Paris. Mihail Kogălniceanu este şi el unul dintre artizani, prieten cu Napoleon al III-lea. Să ştiţi că legat de tot ceea ce spun avem documente. În 1918, când s-a creat România Mare, Vaida Voevod, cu aprobarea lui I.C. Brătianu, unul dintre cei mai mari prim-miniştri pe care i-a avut România, s-a dus la Paris. Şapte au fost, au intrat în Marele Orient Francez, în masonerie, şi s-a aprobat de către cancelariile europene Proclamaţia de la Alba Iulia. Practic, s-a consfiinţit Unirea Transilvaniei cu Regatul României. Perioada interbelică a fost iarăşi o perioadă de emulaţie masonică, personalităţi, oameni de cultură, politicieni. Marele Maestru din perioada interbelică a fost formidabilul nostru scriitor, Mihail Sadoveanu. Până în 1945 el a ţinut documentele Marii Loji Naţionale a Românilor.

Ce se întâmplă, de fapt, în masonerie? De ce există această atracţie de a deveni membru?

– Fundamental este să nu uiţi că iei un om bun ca să îl faci şi mai bun în masonerie. Să fie mai bun pentru societate, pentru ţară, pentru familia lui, pentru loja din care face parte, pentru că numai aşa putem să ne ajutăm ţara, putem să fim organizaţi. Datoria masoneriei româneşti este nu să fabrice o frumuseţe artificială, ci doar să o punem în evidenţă pe cea reală prin decenţa noastră, prin viaţa noastră de fiecare zi. Dincolo de educaţie, de nu ştiu câte şcoli şi doctorate, fundamentali sunt cei şapte ani de acasă.

Aţi precizat că scopul Marii Loji este acela de perfecţionare. Reuşeşte masoneria să creeze oameni mai buni sau mai dă şi greş din când în când?

-Masoneria nu poate să nu semene cu societatea. Cei pe care îi primim, pe care îi iniţiem provin din societate, din ţară, din Oltenia, din Muntenia, din Moldova, Banat sau Transilvania. Aşa cum e lumea, aşa-i şi masoneria, cu bune şi cu rele. Masoneria a făcut foarte multe lucruri bune, dar a făcut şi lucruri rele. Depinde de calitatea celor care conduc la un moment dat. Poate nu ne-am făcut ca lumea temele după 20 de ani şi eu recunosc. Dacă ţara noastră e cum e, se întâmplă şi pentru că masoneria nu a ştiut ce trebuie să facă. Nu caut nici o scuză, dar să încercăm ca direcţia să fie una prolifică şi productivă pentru România. Vă amintiţi de masa aia cu trei picioare, unde se mânca pe nişte scaune mici, cu mămăliga pusă, când bunica venea cu aţa să o taie. Nu-i mare masa. Dacă erau prea mulţi nepoţi, cei mai mici rămâneau la spate şi nu apucau să ajungă la mămăliga aia. Aşa e şi cu lumea asta, seamănă perfect cu masa aia. Nu am avut grijă să ne găsim un scaun la masa aia, ca atunci când se dă startul să întindem şi noi mâna. Aşa, dacă stăm pe locul şapte în spate, iei de pe masa aia doar ce rămâne. Varianta e una singură, să ne facem bine la cap şi în suflet, să fim naturali şi normali cu viaţa şi binele vine de la sine. Să ne reamintim că trebuie să ne aşezăm fiecare la locul lui, să recreăm acea scară a valorilor care a dispărut total.

“Nu mă grăbesc să devenim cu miile”

Cine poate intra în masonerie?

-Oricine. În masonerie poate să intre orice bărbat care a împlinit 21 de ani, care e de bune moravuri, care îşi iubeşte ţara, îşi iubeşte familia, care respectă oamenii, legile ţării şi, înainte de orice, să creadă în Dumnezeu. De ce ar intra? Prin natura noastră, a oamenilor în general ne dorim un loc în care să ne putem exprima, un loc în care, dialogând, să ne regăsim, în visele şi speranţele noastre, cu alţi semeni ai noştri. Acesta este fenomenul care se întâmplă într-o lojă, într-o ţinută atunci când se adună „fraţii”.

De ce nu au acces femeile?

-La fel de greu de răspuns este şi la întrebarea de ce femeile nu au acces în altarul bisericii. În religia noastră ortodoxă, femeiele nu intră în altar, în masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat, femeile nu sunt acceptate la iniţiere. Pe de altă parte însă, în mod administrativ, pentru a nu crea un refuz pe care nu-l poţi justifica, există şi în România o mare lojă naţională feminină, dar mai ales o mare lojă feminină de stil orient francez, pe care noi o susţinem, o recunoaştem administrativ. Refuzul vine din cutume de sute de ani pe care trebuie să le respectăm, mai ales pe acestea de rit scoţian antic şi acceptat.

Pentru că tot ne aflăm la Scorniceşti, care sunt personalităţile din Oltenia care au influenţat evoluţia masoneriei româneşti?

-Am vorbit de Tudor Vladimirescu şi am un milion de motive să îl consider ca un om care a jalonat istoria neamului românesc prin curajul, prin forţa şi viteza prin care a intrat în istorie în momentul acela. Dacă ar fi să fac o ierarhie, sigur s-ar regăsi şi Petre Pandrea. Un alt mare mason este Constantin Brâncuşi. Ce a făcut marele sculptor pentru neamul românesc este greu de egalat. Astăzi, dacă te duci la Paris şi vorbeşti cu o persoană cât de cât cunoscătoare şi îi spui Brâncuşi e atât de atentă şi de conştientă de valoarea lui de sculptor. Este un om care a rămas în istoria noastră, în istoria lumii, şi, sigur că, da, francezii îl ţin ferecat acolo, în istoria lor naţională. Şi Eugen Ionescu este un alt exemplu.

Există persoane care doresc să intre în masonerie doar crezând că vor obţine un cec în alb, o garanţie pentru a-şi dezvolta afacerile. Ce le transmiteţi?

– Foarte importantă este calitatea celor care intră în masonerie. Este poate şi unul dintre necazurile noastre în ultimii 20 de ani. Am intrat prea mulţi în masonerie, care practic nici nu ştiau ce se întâmplă. Suntem în Marea Lojă Naţională câteva sute. Nu mă grăbesc să devenim cu miile şi vreau ca evoluţia noastră să fie una care pleacă de la principii calitative, şi nu cantitative. Deja porţile încep să se închidă pentru cei care nu merită să intre. Din start le spun celor care se gândesc că vor obţine avantaje mai bine să nu mai trimită e-mailuri de aderare.