Regizorul român „descoperit” de Festivalul de film de la Cannes, unde a câştigat în 2007 „Palme d’Or” cu „Patru luni, trei săptămâni, două zile” a venit acum cu „Fjord”. Un film inspirat dintr-o speţă reală. O familie, Gheorghiu, formată dintr-un român şi o norvegiancă, cu 5 copii, catolici devotaţi, într-un mic oraş norvegian, ajunge în centrul unei acuzaţii din partea guvernului norvegian, care duce la mutarea forţată a copiilor şi un proces mediatizat. Povestea este o oportunitate pentru Mungiu, autorul unui scenariu perfect, de a compara două sisteme sociale şi culturale, două lumi complet antagoniste: o societate progresistă versus una tradiţională cu regulile ei, trase din Biblie, sau circumscrise acesteia. Pe de-o parte, sistemul norvegian, bazat pe protejarea cetăţeniei de către instituţii, care menţin controlul, iar pe de altă parte cel românesc încă marcat de partiarhat şi o idee tradiţională de familie, dar şi de societate, în care indivizii practică arta de a se descurca în mijlocul corupţiei şi birocraţiei. Evident, Mungiu nu judecă şi dezvăluie aberaţiile a două sisteme ireconciliabile. Pelicula ridică întrebări legate de prejudecăţi culturale, religie, limitele autorităţii parentale. Pe ansamblu, filmul este un portret ambiguu al conflictului dintre progresism şi extremismul religios.















