Serveşte Simona!

0
79

S-a scris, sâmbătă, neîndoielnic o pagină de istorie a tenisului, la Wimbledon –ediţia 2019- prin victoria eclatantă, în două seturi identice, a Simonei Halep, în faţa titratei Serena Williams, ajunsă, totuşi, la o vârstă. O bucurie neţărmuită s-a revărsat, nu doar în anturajul marei campioane, a suporterilor acesteia, aflaţi în tribunele sanctuarului londonez, ci în toată ţara, încât ultimul ghem al victoriei a produs o vibraţie terestră, resimţită probabil şi de seismografe. Cotele entuziasmului spontan au fost imense. O victorie la Wimbledon, care succede la numai 13 luni, alteia obţinută la Roland Garros, duce la imprimarea numelui Simonei, pe Hall of Fame la All England Club, o premieră pentru tenisul din România. Primul titlu la Wimbledon –pe gazonul londonez- şi Simona Halep devine o legendă vie a tenisului. Nu mai continui cu superlativele. O scurtă paranteză doar: Serena Williams, care aspira la egalarea recordului de 24 de victorii în Grand Slam, al australiancei Margaret Court, ratată a 3-a oară, după maci, a complimentat-o astfel: „Simona Halep a jucat excepţional, jos pălăria, felicitări pentru tot”. Mai mult nu se putea. Şi acum o înţeleaptă rostire a lui Ion Ţiriac, în scurtul interviu acordat lui Mats Wilander şi Barbara Schett, care considera că succesul istoric obţinut de Simona Halep la Wimbledon ar putea aduce, către tenis, zeci de mii de copii. Cu alte cuvinte, tenisul ar putea deveni un miraj al copiilor ispitiţi de performanţa marii campioane. Şi i-am putea auzi exlamând, de la vârste fragede: „serveşte Simona”. Pentru atingerea unui asemenea deziderat, deloc utopic, nu e nevoie decât de… infrastructură. Terenuri de tenis cât mai multe. Şi la Craiova. De ce nu? Semn al civilizaţiei, semn al deschiderii pentru sportul alb, semn al branşării noastre tot mai emancipate, la ceea ce alţii au de mai mulţi ani. Nu vom scoate „pe bandă rulantă” alte „Simone” dar nici nu excludem asemenea ipostaze fericite. În schimb, aducând copiii la tenis, în număr cât mai mare, le vom sădi la vârste fragede, dragostea pentru sport, tot mai anemică, din vari motive, în anii din urmă. „Serveşte Simona” poate deveni nu doar simbolul admiraţiei faţă de marea campioană, dar şi expresia potenţării lăuntrice a unei dorinţe, ascunsă undeva, de a păşi pe urmele acestei veritabile ambasadoare a României. Simona Halep este până la urmă, mi se va spune, o instituţie privată. Şi aşa este. A făcut eforturi imense în copilărie, susţinută de familie, până a ajunge la marea performanţă. Dar talentul ei, deloc irepetabil, poate fi regăsit, cultivat, şi la alţi copii, cu excepţionale calităţi native. Ion Ţiriac ştie ce vorbeşte. O tânără americancă de numai 15 ani, Corri Gauff, eliminată de Simona Halep, în optimile de finală ale turneului de la Wimbledon, a intrat frumos pe scena mondială, anunţându-se pentru anii următori. Eclozează greu, în lumea tenisului de performanţă, talentele autentice, chiar şi acolo unde nu se pune problema infrastructurii. Dar unde aceasta lipseşte, aproape cu desăvârşire, speranţele sunt deşarte. Să ne înţelegem: Simona Halep a trudit – uneori din greu – pentru ea. Atât. Faptul că rezultatele obţinute s-au răsfrânt şi asupra României a fost o consecinţă colaterală şi nimic mai mult. Înţeleg că actuala amenajare sportivă „Tineretului” într-un apropiat proiect urbanistic va avea şi asemenea destinaţii, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, fiind între altele şi un admirator al sportului. Şi atunci „serveşte Simona” s-ar putea auzi şi în această incintă, de acum obosită de trecerea anilor, dar aptă pentru asemenea amenajări. Marile satisfacţii în sport îşi au povestea lor. Dar invitarea copiilor pe terenurile de tenis, în număr cât mai mare, ar trebui să devină o cardinală obsesie, pentru cât mai multe administraţii publice locale, sensibilizate şi ele de isprăvile Simonei Halep.