SIIJ: O garanţie a independenţei reale a judecătorilor!

0
259

Recenta decizie a Curţii Constituţionale, prin care a declarat – cu majoritate de voturi – deplin „validă” Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, înfiinţată prin modificările Legii privind organizarea judiciară, una dintre legile Justiţiei, pune capăt unei nesfârşite dezbateri publice, mai mult fără noimă. Atacată la Curtea Constituţională, înfiinţarea Secţiei menţionate a primit undă verde în ianuarie 2018. După ce Guvernul a adoptat în octombrie 2018 Ordonanţa de Urgenţă privind operaţionalizarea Secţiei speciale, în cadrul Parchetului General, deşi existaseră şi alte opţiuni, pe care nu le mai evocăm, adoptată şi de Parlament, Legea a fost atacată, din nou, la CCR în decembrie 2018. Scandalul pe care PNL şi USR l-au făcut la înfiinţarea Secţiei conduse de Gheorghe Stan, nu a avut în realitate decât un substrat, de acum bine cunoscut: protecţia Laurei Codruţa Kovesi, convocată în temeiul unor plângeri prealabile, şi învinuită de represiune nedreaptă şi grup infracţional organizat. Oricum, ideea de Justiţie are deja o victorie, şi acuzaţia că PSD doreşte, prin manopere fine, să-şi subordoneze Justiţia, a fost o vorbă în vânt. Interesantă este, în context, pledoaria avocatului Toni Neacşu, postată pe pagina sa de Facevook, sub titlul „Sfânta ipocrizie şi groteasca propagandă”, în care demonstrează celor care vor să înţeleagă că SIIJ respectă „cele mai înalte standarde de independenţă, existente la nivel european şi chiar le depăşeşte cu mult”. Fost membru al CSM, cu un discurs de regulă îngrijit stilistic, argumentat juridic, şi convingător, avocatul Toni Neacşu reaminteşte că „funcţiile înalte de conducere din Ministerul public sun ocupate prin numiri eminamente politice”, avizele CSM fiind doar consultative, pe când numirile procurorilor care funcţionează în cadrul Secţiei se fac exclusiv ca urmare a câştigării unui concurs profesional, organizat direct de CSM, garantul independenţei Justiţiei. Încă un detaliu: vechimea în profesie a celor care pot fi cooptaţi este de cel puţin 18 ani. Concluzia comentariului avocatului Toni Neacşu este clar enunţată: „În România, prin înființarea acestei Secții speciale au fost consacrate legislativ cele mai înalte garanții pentru independență, imparțialitate și neimplicare politică, garanții mult sporite față de ceea ce se întâmplă la nivel european și care reprezintă maximul în ce privește organizarea procurorilor. Existența acestei Secții este garanția independenței reale a judecătorilor, eliberați de presiunea și şantajul exercitat de DNA, în cadrul căruia funcționa netransparent o secție similară, care se ocupa doar de magistrați”. E un punct de vedere. Desigur. Legitimată prin deplina competenţă profesională, buna reputaţie anterioară şi, bănuită doar de bună credinţă, Secţia despre care s-a discutat excesiv în spaţiul public este de acum deplin funcţională, şi agresivitatea celor care o contestă sugerează doar bănuieli. Povestea tragică a familiei Bârsan, descumpănitoare pentru activitatea statului de drept ne-a bulversat completamente, arătând ce se poate întâmpla în lumea noastră, atât de „corectă” politic. Încât până şi poeta Ana Blandiana, declara pentru RFI, săptămâna trecută, că „îi este ruşine că scriitorii nu s-au solidarizat cu magistraţii care protestează împotriva OUG”. Deşi au fost magistraţi, şi nu puţini la număr, care au exprimat puncte de vedere pro OUG 7, mărturia poetei Ana Blandiana este doar un simptom. Nu un vers îndoielnic.