Renaşterea unei mari orezării

0
95

Doljul a avut decenii la rândul o bună tradiţie în cultura orezului şi amenajările făcute, prin investiţii consistente, includeau şi orezăria de la Rojişte, în buza Jiului. Cum evoluţia lucrurilor, în economia agrară a judeţului a fost cea cunoscută, revenirea sau reaşezarea unei structuri cerealiere în funcţie de necesităţiile de consum ale populaţiei merită salutată. Cultura orezului se pretează în judeţului Dolj şi statisticile atestă bune randamente la unitatea de suprafaţă. Unul din marii producători de orez din Italia, Riso Scotti a avut un punct de lucru la Dunăreni şi se anunţa ca o certă promisiune în producerea, ambalarea şi desfacerea orezului, dar evoluţia lucrurilor, în ultimii ani, a anulat optimismul iniţial. La toate acestea adăugându-se şi o lipsă de transparenţă nejustificată din partea conducerii firmei. Renaşterea orezăriei de la Rojişte, pe o mare suprafaţă, circa 200 de hectare, este un eveniment de luat în seamă. Zilele trecute, conducerea fermei, interesantă şi bine intenţionată, la iniţiativa Direcţiei Agricole Dolj şi-a făcut cunoscut proiectul, într-o întâlnire cu ziariştii.

Ion Chindea este românul de la Cheile Bicazului care iubeşte pământul mai mult ca viaţa. Este un fel de personaj principal al operelor lui Liviu Rebreanu, transpus în zilele noastre. Când vorbește despre pământurile roditoare ale țării de origine, despre România și despre români, Ion…Chindea are lacrimi în ochi, face mereu comparații cu ceea ce era agricultura românească dinainte de 1989 și lucrul ăsta nu-i dă pace. El știe că dacă vrei și muncești serios se poate, trebuie doar să încerci. Și el a făcut-o. Nu singur, de data asta cu trei prieteni spanioli. Împreună, astăzi, cultivă pe 200 de hectare de teren cu orez, la Rojiște, o localitate doljeană, despre care nu se știe foarte multe, iar toată producția o dau pe piața internă. După câțiva ani buni în care nimeni nu i-a întrebat nimic, în poartă le-a bătut directorul Direcției Agricole Dolj, Adrian Popa, care a fost șocat să afle că acești oameni nu au fost ajutați cu nimic, deși fac producție și o livrează pe piața internă.Pe lângă orez, la ferma româno-spaniolă se mai cultivă și alte culturi, pe alte 700 de hectare. Povestea lui Ion Chindea e una de succes, dar ea a lăsat ușoare răni, fermierul vorbește cu mult patos despre pământ, despre cultura de orez și despre ceea ce ar vrea să facă în continuare la Rojiște.

Anul trecut, am avut o cultură pe 75 de hectare…anul acesta, pe 200 „

După 19 ani de muncă în Spania, Ion Chindea a hotărât să se întoarcă în țară. A văzut multe în patria lui Cervantes și s-a gândit că ar fi timpul ca ceea ce a învățat în afara țării să transpună aici, pentru că și aici se poate și ar fi păcat, ca aceste terenuri roditoare să fie lăsate pârloagă. Așa că, Ion Chindea, născut și crescut în județul Harghita, la Cheile Bicazului, nu s-a întors singur, a venit cu alți trei fermieri spanioli, care au în tradiția de familie cultura de orez. Ion Chindea a știut unde să-i ducă pe spanioli să-și investească banii și energia. I-a adus la Rojiște,în județul Dolj. O localitate mică, dar care înainte de 1989, se vorbea de ea, la capitolul agricultură performantă aici fiind o plantație de orez. Tradiția a reînviat acum, la Rojiște și acest lucru i se datorează lui Ion Chindea. “Am venit împreună acești spanioli, care sunt cultivatori de orez din tată-n fiu, care au trăit în cultura de orez, au stat cu picioarele în apă. În urmă cu cinci ani am început să cautăm teren în România. Acum trei ani am găsit această fermă, am preluat-o și încercăm să ducem proiectul nostru mai departe, așa cum l-am creionat noi. Am venit să muncim, să rămână ceva după noi. Să fie bine și pentru noi, dar și pentru țară. Nu o facem doar pentru noi, o facem și pentru imaginea României. O țară care înainte, pe timpul lui Ceaușescu era cel mai mare producător de orez din Europa. Acum, în urma unei întâlniri cu domnul ministru, am înțeles că se produce orez pe câteva mii de hectare, ceea ce este rușinos. O țară cu soluri atât de bune, o țară cu pământuri atât de roditoare, o țară cu un patrimoniu atât de complex… Noi nu am venit să cerșim, nu am venit să întindem mâna, am venit să muncim. Anul trecut, am avut o cultură pe 75 de hectare, cu o producție între 6 și 7 de tone pe hectar. Anul acesta se pregătesc 200 de hectare pentru a fi cultivate cu orez”, a povestit Ion Chindea.

„Agricultura nu se face din birou !”

Vineri, în toiul zilei, pe o căldură înăbușitoare, i-am găsit pe cei patru asociați pe câmp. Unul dintre acționarii spanioli era pe tractor nivela pământul pentru că urma să cultive orezul. Un altul superviza lucrările și făcea o serie de măsurări necesare. Ion Chindea spune că doar așa se face agricultură, nu se poate din birou și că din 24 de ore, 16 le stă pe câmp, dar nu se vaietă și asta pentru că îi place, iubește pământul și iubește ceea ce face. Pentru asta s-a întors, în Spania nu o ducea rău, avea absolut tot ceea ce îi trebuie. Românul venit din Spania  spune că lucrările la fermă au au fost  începute acum trei ani, mai exact pe  9 septembrie 2015, iar toată investiția este 100% din bugetul propriu, adică din bugetul Asociației. Până acum nu au aplicat pentru niciun program pe fonduri europene, dar sunt pregătiți să o facă. “Acum urmează să accesăm și noi fonduri europene, pentru dezvoltarea afacerii. Nu se poate altfel. Vom achiziționa câteva utilaje de care avem neapărat nevoie. Vom investi fondurile europene într-un uscător, în silozuri, e mare nevoie de aceste investiții la fermele de orez. Avem 9 angajați, sunt toți din Rojiște. Nu am luat din altă parte, am dorit să ne apropiem de comunitate și totodată să dăm aici de muncă. Ajutăm cetățenii satului…”, a mai spus Chindea.

„Încercăm să ne ridicăm la standardele europene”

Ion Chindea îi contrazice pe aceia care spun că o cultură de orez este la mâna oricui. Se pare că lucrurile nu stau chiar așa, mai ales când vrei să faci agricultură de calitate. “Cea mai complexă și cea mai grea cultură. Cei care nu se pricep susțin că este ușoară. Și acest lucru nu este adevărat, necesită între 120 – 150 de zile/an supraveghere, plus apă, ierbicid, grijă multă, adică. Toate utilajele și tehnologia cu care lucrăm în prezent sunt aduse din Spania și sunt de ultimă generație. Dar nu este suficient, de aceia mai vrem să cumpărăm altele pe fonduri europene. Încercăm să ne ridicăm la standardele europene. Pe fonduri proprii sunt și investițiile pe partea de irigații. Toată instalația de irigare este pe bază de pompe sumersibile, aduse de afară, cu grupuri electrogene conducătoare de curent. Și pe partea de recoltarea, utilajele folosite sunt tot din Spania și tot de ultimă generație. Folosim o combină șenilată. Toată tehnologia este adusă de afară, începând cu pompele de irigat, până la mașinile de făcut șanțuri, până la combina șenilată. Este mai greu că nu avem silozuri și un uscător propriu. În urmă cu doi ani am uscat orezul în județul Argeș, adică la peste 140 de km,  pentru noi a fost o cheltuială care s-a simțit destul de mult, iar anul trecut am uscat orezul în județul Olt, mai exact în localitatea Gura Padinii,  la o societate tot spaniolă, care ne-a ajutat să uscăm orezul și să-l putem trimitem în timp real pe piața românească. ”, a mai spus reprezentantul Asociației.

Pe 700 de hectare…porumb, grâu şi rapiţă

Ferma se întinde pe 900 de hectare, așa că în afară de orez, se mai cultivă în jur de 179 de hectare de grâu; 90 de hectare de rapiță, 140 de hectare de floarea soarelui. Ion Chindea spune că nu regretă nicio clipă faptul că s-a întors în România deși cade istovit ăn fiecare seară, iar fiecare leu câștigat e câștigat cu sudoarea frunții. Dar a visat la momentul reîntoarcerii la pământul natal. “Nu regret…, sunt un patriot. Mi-am lăsat soția acolo. În România am doi copii, dar sunt mari, trăiesc pe picioarele lor. Încerc să trec cu vedere tot ceea ce am lăsat în urmă. Când am ajuns aici, m-am decis să nu mai răscolesc cufărul cu amintiri. Mă uit în viitor și o fac atât pentru mine, cât și pentru copiii mei, dar și pentru cei de lângă mine… ”, s-a confesat Ion Chindea, directorul Asociației. Fermierul român nu ratează momentul să spună că pentru spanioli ar fi mult mai simplu să conducă o astfel de afacere la ei acasă. În primul rând este o mare problema birocrația. “Pentru ei e mult mai greu aici, în România. Nu cunosc limba, dar se lovesc și de o serie de neconcordanțe legislative. Am fost trimiși de la o instituție la alta, ne/au plimbat cu niște documente. Mi-a fost mie greu să înțeleg despre ce este vorba, dar lor, care nu vorbesc limba română. Eu cred că pe viitor ar fi foarte bine ca și la noi să se meargă pe varianta cooperativelor, În Spania este un proiect de succes. Este un punct de vedere pe care am dori să/l discutăm cu conducerea Direcției Agricole ”, a mai explicat Ion Chindea. 

Cooperativa…viitorul agriculturii româneşti

Reprezentantul Asociației agricole spune că de la momentul stabilirii la Rojiște și până de curând nu i-a deschis nimeni poarta. Iar gestul directorului de la Direcția Agricolă, experimentatul inginer Popa l-a marcat, pentru că au ajuns la un moment în care chiar ar avea nevoie și de puțin sprijin. Iar ajutorul oferit de directorul Adrian Popa a venit necondiționat. “Eu merg foarte mult prin județ…așa i-am descoperit și pe dânșii.  Dar am avut un punct de plecare și anume o discuție cu domnul ministru Daea despre situația culturii de orez din județul Dolj.  Apoi i-am sunat, am venit aici, la Rojiște și după ce am văzut despre ce este vorba și după discuțiile cu domnul Chindea, chiar mi-a venit rău. Dânșii dau la producția internă peste 400 de tone de orez. Într-o țară normală, acest lucru trebuia știut, de toți factorii care au răspundere în zona asta, de cei care trebuie să răspundă de agricultura județului Dolj. Am rămas foarte surprins că, domnii declarau aceste suprafețe la APIA Olt, adică, nu știau nici acest lucru. Că ar fi trebuit să vină la APIA, la Dolj. Ieri ( n.r joi, 9 mai ) au fost împreună cu mine la APIA Dolj și și-au făcut declarațiile. Nu se poate atât de multă nepăsare sau indolență. Oamenii ăștia nu au venit să cear[, au venit să muncească. Au dat deja de lucru la alți oameni, vor mai da. Nu știau de fonduri europene, o să vin săptămâna viitoare cu reprezentanții noștri de la Direcțai Agricolă, pentru că cineva care muncește, merită ajutat, îndrumat, orientat și consiliat. Nu se poate să lucrezi în județul Dolj de trei ani de zile și nimeni să nu îți dea bună ziua. Eu descopăr zilnic astfel de investitori  tineri, care vor să facă ceva, dar care nu sunt ajutați. La ei încă nu a venit ziua…e încă noapte. Acum să discut puțin despre afacerea cu orez.Păi dacă acești întreprinzători fac ceea ce și-au propus, și vor face, această afacere va oferi comunei Rojiște peste 5 ani de zile, 40 – 50 de noi locuri de muncă. Orezul este un produs de care are nevoie România. Cultura de orez este o cultură care se lucrează în proporție de 90% mecanizat. Noi trebuie să-i ajutăm la partea de sortare și depozitare. Iar în ceea ce privește partea cu cooperativele aș vrea să vă explic că și eu cred că asta ar fi soluția. Mai exact, domnul Chindea să facă aici orezul, producție mare, iar cel care este cu cooperativa să preia orezul de la domnul Chindea, să-l ambaleze și să-l vândă. Cel care produce să aibă doar grija producției, iar cooperativa să se se ocupe de sortare, stocare, ambalare și desfacere”, a explicat ing. Adrian Popa, directorul Direcției Agricole Dolj.