PDL: Elena Udrea pleacă la… război

Vestea îndelung aşteptată a venit: Elena Udrea a anunţat, ieri, activul şi simpatizanţii PDL că va candida la preşedinţia partidului, argumentând că poate „să se bată cu Ponta, Antonescu şi Voiculescu”. Elena Udrea a mai adăugat că a discutat „cu foarte mulţi” colegi de partid şi îşi va prezenta moţiunea pentru Convenţia Naţională din 23 martie a.c. în teritoriu. Cum „adversarii” doamnei deputat „prin redistribuire”, Elena Udrea, la Convenţia Naţională a PDL din martie nu vor fi Victor Ponta, Crin Antonescu sau Dan Voiculescu, ci Vasile Blaga, şi cine s-o mai anunţa, citarea liderilor USL, într-un asemenea context, este realmente gratuită. Câteva nedumeriri persistă. Şi una, de pildă, ar fi chiar următoarea: la începutul anului, mai exact la 9 ianuarie a.c., Elena Udrea declara: „Nu, nu candidez la preşedinţia partidului. Dacă vrem să oprim această fierbere, există dorinţa de a se ţine Convenţia şi de a crea posibilitatea de a se opta pentru o echipă, poate tot a domnului Blaga. Nu trebuie neapărat schimbat Blaga”. Fireşte, opţiunile se mai schimbă, mai ales în cazul oamenilor politici. Problema doamnei deputat de Neamţ, „prin redistribuire”, este însă alta: în vara anului trecut a demisionat de la preşedinţia organizaţiei Bucureşti, o funcţie care nu i se potrivea, după ce PDL a pierdut la alegerile locale, „sub media partidului”, două primării de sector. Rezultatele de ansamblu au fost un dezastru. Motiv pentru care Elena Udrea a căutat un mandat de parlamentar taman prin parohia primarului de Piatra-Neamţ, Gheorghe Ştefan, zis „Pinalti”, care nici el n-a mai contat prea mult la alegerile legislative din decembrie. PDL este un partid în convalescenţă prelungită, după cum au dovedit recentele alegeri parţiale. Nu misoginismul din propriul partid ar putea-o împiedica pe Elena Udrea să acceadă la funcţia de „lider maximo”, ci poziţionarea grupurilor de interese şi de presiune, şi apoi propriile performanţe politice. „Avem nevoie de un partid viu, care să nu mai permită adversarilor săi să spună că e un partid mort”, spunea Elena Udrea. Adversarii PDL-ului, după cum vedem şi am mai văzut, s-au aflat, până nu demult, chiar sub umbrela PDL-ului. Nu puţini devenind, prin vesele tumbe ideologice, liberali sau conservatori la fel de convinşi ca şi atunci când slujeau PDL. Mulţi dintre cei care se gudurau nu demult pe lângă Elena Udrea scrutează astăzi alt azimut. PDL mai are de suferit până îşi va reveni. Şi, indiferent de cine va deveni liderul partidului la proxima Convenţie Naţională, lucrurile nu se vor limpezi pe deplin. Poate trebuie începută o nouă reconstrucţie, de la nivelul fiecărei organizaţii, fără ca asta să poată garanta „zăpezile de altădată”, expresie villoniană nu prea accesibilă pedeliştilor de duzină.