Consiliul Judeţean Dolj, prin Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, Muzeul „Olteniei” şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, într-un parteneriat cu cotidianul regional „Cuvântul Libertăţii” şi Asociaţia Studenţilor Timoceni au organizat, joi, o dezbatere, în Valea Timocului, la Negotin, încercând să găsească soluţii la problemele sensibile pe care le au românii din aceea zonă. A fost un moment emoţionant deoarece gazdele noastre, dovedindu-se extraordinar de primitoare, şi-au deschis sufletele arătându-şi dorinţa puternică de a avea un dialog permanent cu “ţara-mamă”. De altfel, manifestarea face parte dintr-un proiect mai amplu de conservare a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, pe care administraţia dojeană vrea să-l dezvolte.
Consiliului Judeţean Dolj a ajuns, joi, prin reprezentanţii săi, în mijlocul comunităţii românilor din Valea Timocului, fiind întâmpinaţi de Preacucernicul Părinte Boian Alexandrovici, parohul Mălainiţei şi al Remesianei, vicar administrativ al Timocului. Formula de adresare „fraţii noştrii” i-a luat prin surprindere pe oaspeţi, care s-au trezit copleşiţi de căldura şi ospitalitatea gazdelor, încă de la începutul vizitei. Însoţit de părintele Antonie Isac – parohul din Bor – şi de mai tânărul Ştefan Şarampoi – cel care a fost hirotonit preot şi a fost numit al doilea paroh din Negotin -, Părintele Boian Alexandrovici a deschis larg uşa Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis, care are un sediu nou, în curs de amenajare, chiar într-o zonă centrală a localităţii Negotin. O gazdă bună a fost şi Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei pentru Cultură a Românilor-Vlahilor din nord-estul Serbiei – Ariadnae Filum, cel care este un mesajer destoinic al ideilor şi convingerilor românilor din Timoc. Trebuie menţionată şi prezenţa lui Duşan Prvulovici, o altă voce autoritară a zonei, fiind reprezentantul Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Serbia şi corespondent al Agenţiei de Presă „Timoc Press”.
Deşi majoritari, românii nu sunt recunosciţi în Valea Timocului
Cu o simplitate rar întâlnită, părintele Boian le-a vorbit oaspeţilor despre suferinţa adâncă pe care o poartă în suflete românii din Timoc. “Poate sunteţi veniţi pentru prima oară în Timoc, altii aţi mai fost. După cum bine ştiti, astăzi ( n.r. – joi) aţi venit în zona Serbiei, unde trăiesc românii, care, după număr, sunt majoritari. Deocamdată, nu au nici o şcoală, doar câteva biserici. Sunt 184 de sate româneşti şi vreo 48 de localităţi mixte, undeva la 300.000-350.000 de români. Pentru asta, noi vorbim aici mai multe graiuri de limba română. Voi, fraţii noştri din ţară, când vă duceţi la servici, vorbiţi limba literară; când ajungeţi acasă, vorbiţi în grai. Dar noi, şi într-o parte şi într-alta, vorbim numai graiul, pentru că noi nu am avut şcoli şi nu am avut unde să învăţăm limba literară. Ne înţelegem în grai pentru că fiecare dintre noi a răsărit dintr-un sat, dintr-o zonă unde s-a vorbit graiul. Poate noi nu înţelegem vorba literară, dar voi sigur o să înţelegeţi ce vorbim”.
“Rădăcinile noastre au fost tăiate”
Nici vorbă că nu s-ar fi putut face înţeles. Ceea ce impresionează însă la Părintele Boian este tocmai puterea de sacrificiu, fără de care nu ar ţine unită comunitatea pe care a coagulat-o în jurul său. “Noi, acum suntem ca românii din 1833, anul în care s-au rupt toate legăturile cu românii din ţară. Aşa suntem priviţi, ca românii din aceea perioadă. Dacă vă mai aduceţi aminte de vreun stră-străbunic, şi noi vorbim un grai bănăţean, aşa mai moale, cu „şe”. Dar sunt şi fraţii care sunt de aici, de pe vale, de la Negotin, Kladova, Timocul bulgăresc … Ei vorbesc mai literar, adică un grai oltean, care este baza limbii române. Toate aceste rădăcini ale noastre au fost tăiate, pomii au fost tăiaţi odată cu venirea barbarilor. Iar unii, care sunt urmaşii lor, doresc astăzi să ne împiedice ca nu cumva să crească vreun lăstar din rădăcina acelor pomi, pe care i-au tăiat, distrugând creştinismul în zona noastră. Şi-au făcut structurile lor şi spun că noi nu trebuie să existăm”, curajul părintelui Boian fiind uluitor.
O bibliotecă de 300 de volume, la Negotin
Biblioteca Judeţeană “Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova a încheiat, în toamna anului trecut, un parteneriat cu Protopopiatul Ortodox Român al Daciei Ripensis prin care se urmăreşte înfiinţarea unei biblioteci. Depozitul de carte va cuprinde 300 de volume, din mai multe domenii, care vor fi donate de către biblioteca din Bănie. Joi, reprezentanţii acestei instituţii au dus doar un dar, constând în câteva pachete cu cărţi, dând un semnal concret că proiectul este în lucru. “M-aţi impresionat cu apelativul “fraţilor”. Una e să te duci să te duci în străinătate să auzi turiştii vorbind româneşte, dar alta e să vii aici şi să auzi acest cuvânt. Vă doriţi să citiţi şi să scrieţi româneşte. Sincer nu mi-aş fi dat seama că e nevoie de carte, acum înclin să cred că aveţi mare nevoie de carte în grafia latină. Dar trebuie să vii mai des aici, în Valea Timocului. Cred că aveţi nevoie de ajutorul nostru şi vom încerca să ne ajutăm reciproc. Volumul de carte va veni în curând, puteţi să veniţi chiar dumneavoastră să o selectaţi. Noi ne-am gândit la cărţi pentru toateb segmentele de vârstă”, a declarat Rodica Păvălan, şef Serviciu Relaţii Publice din cadrul Bibliotecii Judeţene “Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova.
Deosebit de receptivi au fost şi reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, care au participat, de asemenea, la întâlnire. Directorul adjunct al instituţiei, Maria Manolache, s-a arătat emoţionată de dimensiunea problemelor pe care le întâmpină românii din Timoc, care nu sunt recunoscuţi ca minoritate, şi a spus că va face tot posibilul pentru a le veni în ajutor.
“Fără sprijinul financiar şi politic al ţării-mamă nu vom mai exista”
Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei pentru Cultură a Românilor-Vlahilor din nord-estul Serbiei, a făcut un apel către ţara-mamă ca să sprijine comunitatea greu încercată din Valea Timocului: “Am crezut că Serbia este o ţară care bate la uşa Uniunii Europene, dar din păcate nu este aşa. Aici sunt probleme foarte mari şi, fără sprijinul financiar şi politic din partea ţării-mamă nu vom mai exista. Să ne sprijiniţi cu orice. Pentru noi, Craiova este cel mai important oraş din România, pentru că acolo există Asociaţia Studenţilor Timoceni, unde învaţă 200 de studenţi”, a precizat Zavişa Jurj.
Prezent la dezbatere, preşedintele Asociaţiei Studenţilor Timoceni, Alexandru Najdanovic, a spus că foarte multe persoane nu sunt familiarizate cu problemele din Valea Timocului. “Noi avem nevoie de oameni educaţi şi în alte profesii. Este nevoie de foarte mulţi profesori, care să-i înveţe limba română pe românii noştri din Timoc, dar şi de ziarişti care să relateze corect ceea ce petrece aici”, a spus Alexandru Najdanovic, el însuşi student la UMF Craiova.
Ion Prioteasa, preşedintele CJ Dolj:
“Mărturisesc că, în societatea modernizată, care goleşte esenţa sufletului şi căutările spirituale, lăsând nevalorificată capacitatea omului de a trăi prin cultură, mai există oameni care doresc să transpună în suflete dragostea de ţară, respectul faţă de creatorii valorilor materiale şi spirituale din toate timpurile ale acestui popor. Trebuie să ne gândim că nu suntem niciodată singuri. Bunătatea, speranţa renăscută, bucuria, liniştea vin din lucruri mărunte, din credinţă şi fapte. Între două graniţe – românească şi sârbească – românii au trăit aşa cum au putut, purtându-şi cu semeţie portul strămoşesc, vorbind o limbă pe care nu au scris-o şi nu au citit-o niciodată. Am convingerea că vom avea o colaborare bazată pe diseminarea informaţiilor privind cultura românească şi vom dezvolta o activitate bazată pe carte, în folosul comunităţii româneşti de peste Dunăre”.
Lucian Dindirică, directorul Bibliotecii Judeţene “Alexandru şi Aristia Aman”:
“Îmi face o deosebită plăcere să vă transmit pe această cale sentimentele mele de preţuire pentru contribuţia dumneavoastră la promovarea şi menţinerea identităţii culturale şi lingvistice româneşti, manifestată prin acţiunile şi evenimentele organizate. Păstrarea identităţii naţionale şi a specificului românesc este un aspect de substanţă, de care depinde menţinerea coordonatelor fireşti ale comunităţii dumneavoastră. Considerăm că puterea ne vine din împlinirea cuvântului nostru şi că un neam îşi poate realiza visele cu inspiraţie şi credinţă. Vă urez tuturor să nu vă pierdeţi entuziasmul, pentru a reuşi în continuare să nu faceţi nici un fel de concesii de la corectitudine și loialitate faţă de comunitatea din care faceţi parte”.
MARGA BULUGEAN şi LAURA MOŢÎRLICHE
