Cu doar câteva zile înainte de sfânta sărbătoare a Învierii Domnului, Filarmonica „Oltenia” vă invită la un concert de muzică sacră. Prezentat mâine, 12 aprilie, începând cu ora 19.00, de Orchestra Simfonică şi Corala Academică ale instituţiei, sub bagheta dirijorală a maestrului Florentin Mihăescu, de soliştii Irina Iordăchescu (soprană) şi Marius Manyov (bas), concertul oferă spre audiţie monumentala lucrare a lui Johannes Brahms „Ein deutsches Requiem”, op. 45, pentru solişti, cor şi orchestră. Găsiţi bilete la Agenţia Filarmonicii, la preţul de 15 lei (8 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari).
Dirijorul Florentin Mihăescu şi-a finalizat studiile la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, beneficiind de îndrumarea profesională a unor nume de prestigiu din lumea muzicală românească, precum Sigismund Toduţă, Dorin Pop, Vasile Herman şi Cornel Ţăranu. După absolvire, în 1968, a fost reţinut la Catedra de dirijat a aceleiaşi instituţii, în calitate de cadru didactic universitar, conducând clasa de repertoriu vocal-simfonic. În perioada 1990-2004 a fost decan al Facultăţii Teoretice (de Compoziţie, Muzicologie şi Dirijat) din cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”. Numele său este legat, mai ales, de înfiinţarea Corului Filarmonicii „Transilvania” din Cluj, în toamna lui 1972. În cei 14 ani în care a condus acest ansamblu (la început împreună cu prof. Dorin Pop, iar din 1975, singur), a pus în valoare cele mai importante lucrări din genurile vocal-simfonic şi a cappella. În 1979, numirea sa la conducerea Coralei „Jugendfestspieltreffen” din cadrul Festivalului wagnerian de la Bayreuth a însemnat, la acea vreme, un pas important al recunoaşterii sale profesionale internaţionale. Florentin Mihăescu abordează în egală măsură şi un vast repertoriu simfonic, fiind prezent în stagiunile concertistice ale celor mai performante orchestre autohtone. Pe scena Filarmoncii „Oltenia” a dirijat unele dintre cele mai reprezentative creaţii vocal-simfonice, fiind foarte apreciat de publicul meloman craiovean. Ultima dată a fost invitat aici cu prilejul ediţiei 2010 a Festivalului „Craiova Muzicală”, când a dirijat un concert în cadrul căruia au fost prezentate „Anotimpurile” de J. Haydn.
Soprana Irina Iordăchescu este una dintre cele mai apreciate soliste de operă ale generaţiei sale. Este absolventa Academiei de Muzică din Bucureşti, la clasa de canto a Mariei Slătinaru şi la clasa de lied – oratoriu a baritonului Dan Iordăchescu. Şi-a continuat studiile de tehnică vocală cu Maestrul Boiko Svetanov de la Opera din Zurich. Palmaresul său cuprinde premii foarte importante la concursuri naţionale şi internaţionale. Din anul 2005 este prim-solistă a Operei Naţionale Bucureşti.
Marius Manyov este o prezenţă constantă pe scenele instituţiilor organizatoare de concerte. Bogatul său repertoriu cuprinde, pe lângă roluri aparţinând atât genului de operă, un număr impresionant de titluri din creaţia vocal-simfonică (oratorii, misse, cantate, poeme simfonice, simfonii dramatice), dar şi de lieduri. Desfăşoară, în paralel, o fructuoasă activitate didactică, în cadrul Facultăţii de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara, şi ştiinţifică, prin publicarea mai multor cărţi.
Monumentala lucrare „Ein deutsches Requiem”, op. 45, pentru solişti, cor şi orchestră a luat naştere pe parcursul unui timp mai îndelungat. În anul 1861, J. Brahms formulează pentru prima dată planul concret al Requiemului. În scurt timp, au fost realizate patru părţi ale lucrării, iar după moartea mamei sale (1865), următoarele două. Realizat într-o perfectă unitate, Requiemul a impresionat profund. Trei părţi ale sale au fost prezentate la Viena, la 1 decembrie 1867. A doua audiţie a capodoperei brahmsiene a avut loc în Catedrala din Bremen, la 10 aprilie 1868, sub bagheta compozitorului (a fost evenimentul cel mai de seamă al vieţii muzicale germane din acea perioadă). În acelaşi an, s-a ivit ultima parte a ciclului, iar în data de 18 martie 1869 lucrarea a fost prezentată integral pentru prima oară în sala Gewandhaus din Leipzig.
„Nu poate exista o altă creaţie muzicală care să aibă forţa de a reda în mod atât de plastic dezamăgirea, speranţa, dorinţa de consolare… ca această matură creaţie, care prin măreţia concepţiei etice, prin sinceritatea aspiraţiei, prin măiestria artistică ne impresionează profund şi pe noi, cei de astăzi”. (W. S. Schultze)
