O afirmaţie „interesantă” a lui Claudiu Manda

0
371

Prezent la conferinţa extraordinară a filialei PSD Buzău, în cadrul căreia Marcel Ciolacu, liderul interimar al social-democraţilor, a fost reales preşedinte al organizaţiei judeţene, cu unanimitate de voturi, eurodeputatul Claudiu Manda, a afirmat între altele, că Marcel Ciolacu este „vulpoiul bătrân” de care are nevoie PSD, ceea ce înseamnă deja că îl va susţine la Congresul partidului de luna viitoare şi că „partidul nu va mai susţine proşti în funcţii publice care să ne facă de râs”, trimiterea având o adresă indecisă, dar parţial subînţeleasă. Claudiu Manda, ca lider al PSD Dolj, cu câteva mandate de parlamentar, a făcut o figură onorabilă ca preşedinte al Comisiei de control asupra activităţii SRI, probând în câteva momente o virtuozitate de funambul, cum am şi scris la vremea respectivă, etalând vioiciune, perspicacitate, agerime a minţii, într-un cuvânt, ceea ce numim sagacitate. A fost un moment bun al carierei sale politice. Invitat la posturi de televiziune, vorbea scurt, concis, deloc mecanic şi previzibil, deloc supărat şi agresiv, şi esenţială achiziţie, corect stilistic. Afirmaţia sa de la conferinţa extraordinară de la Buzău, referitoare la „susţinerea proştilor” e însă una stânjenitoare, deloc nuanţată, prea frustă, cu”bătaie”, fiindcă „nimeni nu scapă” de episoade în care se comportă prosteşte. „Toţi suntem proşti, dar mai proşti ca oamenii inteligenţi, foarte rar” (discurs Andrei Pleşu la 4 ianuarie 2015 în cadrul unui eveniment realizat de revista „Cariere”). Etimologia termenului incriminat vine din spaţiul slav, şi cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa decernat de Universitatea Ovidius din Constanţa, la 18 decembrie 2015, Andrei Pleşu şi-a intitulat pledoaria „Reflecţii despre prostie”. „Vorbesc ca un om atins de această boală, şi vorbesc despre prostie ca despre condiţia curentă a umanităţii, toţi suntem proşti, din când în când: spunem prostii, facem prostii, ne purtăm prosteşte… votăm prosteşte”. Ne place sau nu, Andrei Pleşu, şi nu sunt un fan al eseistului, dar studiul său despre „prostia la români” este unul care merită lecturat. Ca de altfel şi cărţile sale. Avem categorii de proşti: prostul vesel, prostul solemn, prostul volubil, prostul harnic şi mămos. Avem şi proşti… supraetajaţi. Prostul care lăsând prostia la parter intactă, îşi construieşte încă un etaj, pe o bază nouă, pentru a crede că poţi fi idiot la parter şi inteligent la primul etaj. Adică poţi fi banal în viaţa cotidiană, dar extrem de important şi mai ales aferat, într-o demnitate obţinută pe aliniament politic. Nu ştim cu exactitate pe cine a avut în vedere eurodeputatul de Dolj, dar indiferent pe cine a vizat, nu poate fi scos din context efectul soporific –de somnifer- al orgoliului victoriei din 2016, şi mulţi dintre cei care au contribuit la obţinerea ei sau au beneficiat de obţinerea ei, nu de prostie, în sens de prăpăd, nenorocit, sărac (la propriu), ordinar, plebeu de rând, de calitate slabă, inadecvat, pot fi acuzaţi. Deputatul de Dolj, Florinel Stancu, care şi-a trădat partidul în vară, trecând la Pro România, ceea ce nu făcuse nici un parlamentar social-democrat din părţile locului, până în acel moment, poate fi acuzat de duplicitate, şmecherie ieftină, lipsă de caracter şi respect pentru alegători ş.a.m.d. Cum a reuşit să acceadă pe lista deputaţilor de Dolj, ca să nu ne întrebăm ce-l legitima, e o lecţie pentru viitor, chiar şi pentru Claudiu Manda, fiindcă nimeni nu e scutit de inerţii, lipsă de inspiraţie, inadvertenţe, şi nu în orice moment are, cum se spune, „mână bună” la oameni. „Prostănacul” de Mircea Geoană, atât de stigmatizat la un moment dat, a ajuns al doilea om la NATO. Respectat şi luat în seamă. Dar cine se mai pricepe la „oameni”, în zilele noastre? Şi apoi câţi dintre cei în care, se investeşte încredere, la un moment dat, nu dezamăgesc ulterior? Din această perspectivă, afirmaţia lui Claudiu Manda, rostită la Buzău, chiar merită luată în seamă, într-un fel, fiindcă face sugerează, anumite criterii care trebuie avute în vedere pe viitor. Iar “anumite criterii” contează mai mult decât… niciun criteriu