Craiova, cea mai frumoasă Capitală culturală a Europei

N-aş fi scris această scrisoare către un prieten (care m-a şi rugat să delirez despre posibilitatea ca oraşul nostru îndrăgit să devină cândva o capitală culturală a Europei) dacă nu mi-aş fi amintit cât de pasionat şi frumos îmi vorbea Noica, odată, la Păltiniş: „Barbule, dragă, aş face ctitorii cu nemiluita!”.

Aş zice de la bun început că trebuie să ştim că orice oraş trebuie să fie o cosmogramă. Nu vorbim acum despre asta.

Trebuie să mai ştim boala că omul nu are centru simbolic, centru care poate însănătoşi orice ins (ajutându-l să scape de maladia marginalităţii).

Astea sunt filosofii şi nu le discutăm aici.

Să gustăm deja din miezul problemei, spunând de la început că n-aş scoate o vorbă dacă n-aş crede în posibilitatea ca oraşul nostru să fie peste şapte ani una dintre capitalele culturale ale Europei.

I. Un oraş trebuie să aibă un centru simbolic (jucând rol de axis mundi) şi pentru asta m-am gândit la un obelisc care să aibă în vârf imaginea cu cel mai vechi craniu de hominid alb vechi de peste 32.000 de ani (cel descoperit la Peştera Muierii şi aflător în Muzeul Oltenia), coborând apoi cu tăbliţele de la Tărtăria, gânditorul  de la Hamangia, capul lui Mihai Viteazul până la figura lui Brâncuşi. Acest obelisc ar trebui să compună o adevărată stea a României, fiind identic aşezat în Craiova, Bucureşti, Alba-Iulia, Chişinău şi Cernăuţi.

II. Ar trebui să facem copia Columnei lui Traian („tratatul” aprobator cu italienii este semnat din 1948, iar românul care l-a semnat se numeşte chiar Constantin Barbu, dar nu sunt eu) fiindcă locul în care trăim se află în basorelieful Columnei (am toată documentarea, una completă se află la Bucureşti).

III. „Baba Dochia”. Numele acesta îi era drag lui Eminescu şi m-am gândit să i-l dăm străbunicii noastre, cea bătrână de 32.000 de ani (craniul găsit în 1952 în Peştera Muierii de către Plopşor). Craniul acesta ar trebui tras în aur şi oferit tuturor regilor Europei. Aşa vor afla regii Europei care este partea noastră de contribuţie la fondarea străvechii Europe.

IV. Atelierul Brâncuşi. Am toate planurile lui Brâncuşi, toate fotografiile cu operele sale distruse sau pierdute. Este tinereţea lui de craiovean şi numai aici trebuie făcut atelierul său. Am un dosar complet cu adresele tuturor muzeelor şi persoanelor particulare care deţin opere de Brâncuşi. Craiova, intrând în corespondenţă, ar deveni instantaneu oraş „transeuropean”. Prin câteva idei Atelierul ar produce aproximativ 350 de milioane de euro, valoare lui în zece ani ajungând la aproximativ 1,4 miliarde euro. Planul există. Nu intru în amănunte. Atelierul Brâncuşi echivalează cu renaşterea Craiovei.

V. Teatrul transparent Eugen Ionescu. Eugen Ionescu a fost liceean la Colegiul „Carol I” din Craiova, este dramaturgul cunoscut în întreaga lume. Aşa cum undeva la Paris se joacă Cântăreaţa cheală făr întrerupere de mai bine de o jumătate de secol, aşa şi la Craiova s-ar putea juca numai Eugen Ionescu, fără întrerupere, într-un cub, transparent, cu fiecare spectacol transmis în direct de o televiziune deşteaptă.

VI. Proiectul Daedalus. Aş invita prin ambasadorii ţărilor europene din Bucureşti câte trei sculptori din fiecare ţară într-o tabără europeană de sculptură. Ar fi invitaţii Craiovei timp de o lună, sculptând lucrări monumentale (în ideea că lucrările ar rămâne expuse în natură, nu în muzeu). Din 2013 până în 2020 Craiova ar primi în dar aproape 900-1000 de sculpturi monumentale. Aş oferi 7 premii (cu juriu internaţional corect) – premiul Craiovei de 100.000 de euro şi încă 6 premii reprezentând capul lui Brâncuşi (33 cm, bronz aurit).

Craiova ar primi în dar aproape 100 de sculpturi în fiecare an (datoria artiştilor fiind ca lucrarea să ajungă donaţie pentru Craiova); din cei aproape 100 de sculptori cel puţin cinci vor fi celebri în istoria artei; premiul de 100.000 de euro ar fi „foarte ieftin” (există firme mari care ar înţelege valoarea sponsorizării raportată la celebritatea mediatizării).

În 25 de ani, dacă programul ar rămâne intact, fondul artistic astfel adunat ar fi mai valoros decât oraşul însuşi. E o metaforă.

VII. Simpozioane Bruxelles, Strassbourg, alte capitale importante din Europa (conexiuni Craiova / Oltenia / România – şi respectiva capitală / ţară).

Scopul simpozionului este revelarea posibilităţilor Craiovei.

VIII. Capul lui Mihai Viteazul. Refăcut digital (după portrete contemporane voieveodului), unic, tras în aur. Aşezat în Casa Băniei, sală specială (altundeva, bine gândit).

IX. Sat (sit) paleolitic / neolitic – Cârcea etc.

X. Sat medieval (Făcăi etc.)

XI. Festival internaţional de poezie. Premiul Craiovei. Antologie cu toţi poeţii invitaţi.

XII. Ca perspectivă pentru euroregiunea Oltenia:

a. înfiinţarea unei Academii Europene;

b. înfiinţarea Uniunii scriitorilor europeni (cu scriitori din toate ţările Europei).

Toate aceste proiecte sunt gândite şi răzgândite. Au schiţe şi dosare. Aproape fiecare proiect e o lume care poate să pună în mişcare altă lume.

Cine a citit aceste proiecte poate să creadă în primă instanţă că sunt himerice sau greu de adus în existenţă. Eu însă vă provoc la o iluminare: proiectele sunt banale, foarte uşor de realizat. Ne trebuie doar voinţă (politică) şi putere de îndurare.

Nu am nici cea mai mică îndoială că în 1000 de zile, cel mult în 1000 de ani, absolut toate aceste proiecte se vor înfăptui.

Constantin Barbu