Unde greşeşte Kelemen Hunor?

0
50
Kelemen Hunor

Forţând puţin lucrurile, putem spune că soarta coaliţiei de guvernare depinde, covârşitor, de atitudinea UDMR. Şi consecvenţa udemeriştilor merită salutată. Până la un punct. Chiar dacă toate concesiile lor au un preţ, asta nu îi mai miră pe români, mai ales că udemeriştii „iubesc” nespus puterea. Nu mai mult decât grupul trădătorilor, din PNL şi PSD, regăsit în Parlament sub denumirea de UNPR. Când deunăzi, mai exact vineri, 2 decembrie a.c., liderul liberalilor, Crin Antonescu, copreşedinte al USL, a criticat vehement UDMR-ul pentru că a devenit o ruşine pentru comunitatea maghiară, prin „pedelizare”, a argumentat că „în schimbul” susţinerii lui Vasile Blaga la preşedinţia Senatului, udemeriştii au obţinut Secretariatul General al Guvernului, cu RA-APPS cu tot, dar şi unele „garanţii” volatile în privinţa Legii electorale, în sensul ca numărul de parlamentari să nu scadă, ci să crească. Liderul UDMR, Kelemen Hunor, ministrul Culturii, a reacţionat imediat, etichetându-l pe Crin Antonescu „noul Vadim Tudor al politicii româneşti”. Kelemen Hunor nu este chiar un trubadur rătăcit pe scena politică şi era bănuit, cel puţin, până acum, de un simţ al proporţiilor pe care, se vede bine, nu îl are. A compara guvernarea liberală, susţinută de UDMR, cu actuala guvernare pedelistă, rezemată în UDMR, fără a sesiza regresul procedurilor democratice, este mai mult decât regratabil. Susţinând comasarea alegerilor, dar şi asumarea răspunderii Guvernului, devenită „practică parlamentară”, Kelemen Hunor se îndepărtează inclusiv de părerea îndreptăţită şi argumentată juridic a senatorului Gyorgy Frunda, care susţine că organizarea simultană a celor scrutine este de „neacceptat” şi „sunt prea puţini bani economisiţi ca să merite efortul”. „Dacă alegerile vor fi comasate, ceea ce, într-adevăr, nu este nicăieri în UE şi nu poate să rămână aşa, cum le vei decomasa? Cum le vei separa peste patru ani? Doar prin reducerea unuia dintre mandate, ceea ce ridică o serie de întrebări? Gyorgy Frunda a mai spus că „aceste alegeri comasate sunt ca o pisică ce este închisă într-un sac. Când îi dai drumul, nu ştii încotro se va îndrepta şi pe cine va zgâria”. Grupurile parlamentare ale UDMR deciseseră, ieri, să susţină comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, în condiţiile păstrării sistemului electoral actual şi a numărului de parlamentari. Cu această teză din urnă nu sunt de acord, acum, democrat-liberalii. Jocul udemeriştilor în actuala coaliţie a puterii este unul care le convine, chiar le place. Toate gesturile lor sunt, declarativ, în favoarea comunităţii maghiare. În realitate, vizează apărarea propriilor privilegii. Povestea cu democraţia, lipsită de conţinut, este lăsată în grija pedeliştilor lui Emil Boc, care nu pun nici un preţ pe ea. Iar a pretinde virtuţi democratice lui Gabriel Oprea şi alor săi este o inepţie. Unde greşeşte Kelemen Hunor? Acolo unde, în desconsiderarea intereselor generale ale românilor, se aliniază, sistematic, la practici mai degrabă periculoase, limitrofe celor antidemocratice.