Merkel şi Hollande dau comanda: pace!

0
345

Francois Hollande şi Angela Merkel s-au aflat ieri, 6 februarie, la Moscova, într-o tentativă de mediere, încercând a-l convinge pe Vladimir Putin să accepte noul plan de pace franco-german, susţinut de UE, dar şi de … Washington, ca ultimă şansă. Şi a se pune capăt unui conflict ce a făcut peste 5.300 de morţi, provocând o criză internaţională între Est şi Vest, necunoscută de la sfârşitul „războiului rece”. Cu o zi înainte, preşedintele francez şi cancelarul german s-au aflat la Kiev, unde au expus preşedintelui ucrainean, Petro Poroşenko, noile propuneri de reglementare a conflictului, care garantează „integritatea teritorială a Ucrainei”. Înaintea plecării de la Paris, Francois Hollande exprimase presei convingerea sa că „opţiunea pentru diplomaţie nu poate fi prelungită la infinit”. Concomitent cu iniţiativa franco-germană, SUA continuă să reflecteze asupra posibilităţii livrării de material de luptă armatei ucrainene, care acţionează în regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk. Oricum, Barack Obama urmează să ia o decizie. La Kiev s-a aflat şi secretarul american de stat John Kerry, fără a da însă un răspuns tranşant la solicitarea părţii ucrainene de a primi armament, ceea ce ar fi basculat întregul demers franco-german. În plus, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, şi omologul său, John Kerry, urmează să se întâlnească azi la Munchen, la conferinţa pe probleme de securitate. Exceptând Polonia şi ţările baltice, şi într-o mai mică măsură britanicii, majoritatea ţărilor UE resping opţiunea livrării de arme. O revenire la calm, în estul Ucrainei, ar fi condiţionată de acordarea unei autonomii lărgite întregii zone rusofone. De mai multe luni, Angela Merkel şi-a schimbat discursul faţă de Vladimir Putin şi, potrivit unor surse diplomatice, întâlnirea internaţională de la Astana (Kazahstan), din 15 ianuarie a.c., ar fi fost anulată la solicitarea Germaniei. Cu toate acestea, şi Franţa şi Germania rămân reticente la înarmarea Kievului şi, mai mult, planul lor de pace prevede neutralitatea Ucrainei şi o soluţie federală de îngheţare a conflictului din estul ţării. După întâlnirea din Normandia (iulie 2014), Vladimir Putin n-a încetat în a poziţiona SUA în afara oricăror negocieri, înţelegând că UE are propriile interese în a se impune ca singurul interlocutor privilegiat pentru Kremlin. Până acum, Vladimir Putin a obţinut de la liderii europeni „asigurarea” că Ucraina nu va fi primită în NATO, ceea ce înseamnă un afront indirect la adresa SUA. Fondul problemei nu este rezolvat. Şase noi centre de comandă şi control în estul Europei, un nou cartier general în vestul Poloniei, o forţă de reacţie rapidă (13.000-30.000 militari) şi o forţă ultrarapidă „Vârf de lance”, formată din circa 5.000 de militari, care ar putea să se deplaseze în maximum 48 de ore în orice punct de conflict, sunt principalele elemente ale operaţiunii de „asigurare” a ţărilor membre NATO la îngrijorările legate de evoluţia conflictului din Ucraina şi atitudinea Rusiei. Sunt măsuri anunţate din septembrie anul trecut, la summitul NATO de la Newport (de ordin pur defensiv), insistă Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice. Dacă va fi înarmată sau nu Ucraina este o idee încă examinată la Washington, confirmă secretarul de stat al Apărării, Chuck Hagel, care va fi înlocuit în curând. Se judecă diferit, deocamdată. Şi asta pentru că iniţiativele anterioare – protocolul de la Minsk, sancţiunile impuse de UE Rusiei – au eşuat. Există părerea că Vladimir Putin vrea să controleze spaţiul sovietic, ceea ce include şi dominaţia Ucrainei. Şi pe aceste motive, dar şi altele, neexprimate, tratativele sunt considerate „ultima şansă” pentru Moscova. Pentru NATO, prin vocea comandantului militar Phillip Breedlove, Rusia continuă să alimenteze separatiştii din estul Ucrainei cu arme grele şi sisteme de apărare antiaeriană. În acelaşi timp, semnalele de divizare la nivelul UE se multiplică. Premierul maghiar, Viktor Orban, preşedintele ceh, Milos Zeman, premierul slovac, Robert Fico, premierul grec, Alexis Tsipras, de Sofia ce să mai vorbim, în condiţiile unor mari investiţii ruseşti în Bulgaria, au alte abordări în chestiunea ruso-ucraineană, care corodează unitatea europeană. Chiar şi Franţa, deranjată de sistarea exporturilor de carne de porc, în urma boicotului rus la produsele agroalimentare provenind din UE, este nemulţumită de recentele evoluţii din Ucraina. Cum toate deciziile „celor 28” privind politica UE versus Rusia şi Ucraina, dar şi ţările din parteneriatul oriental – Armenia, Azerbaidjan, Belarus – trebuie să aibă o majoritate calificată, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, încearcă să împiedice Rusia în continuarea desenului imperial. La Moscova, purtătorul de cuvânt al diplomaţiei ruse, Aleksandr Lukacevici, a avertizat ieri că livrarea de arme Ucrainei ar putea aduce un prejudiciu colosal relaţiilor Rusia-SUA. Există şi părerea, discret evocată, că planul de pace franco-german a fost deja convenit cu Vladimir Putin. Şi interesant este cum rezumă săptămânalul „Kyiev Post”, printr-o frază şoc: „Viitorul Ucrainei se decide în viitoarele zile, dar nu pe sol ucrainean”.