Deschiderea noii stagiuni muzicale, 2011-2012, a Filarmonicii „Oltenia” are loc sub genericul «Trei concerte de poveste… cu viorile istorice Stradivarius „Pachoud” (1694), Guarneri „Catedrala” (1731), ce i-a aparţinut lui George Enescu, şi Guarneri „Maria Theresia” (1676)». Primul dintre ele, prezentat astă-seară, face parte din turneul naţional „Duelul viorilor: Stradivarius versus Guarneri”, organizat de Radio România Cultural, şi îi aduce în scenă pe violoniştii Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru şi pe pianistul Horia Mihail. Ce de-al doilea, un concert simfonic extraordinar, va fi susţinut mâine-seară, de Orchestra Simfonică a instituţiei, condusă de dirijorul Konrad von Abel (Germania), şi de solistul Liviu Prunaru cu a sa vioară Stradivarius „Pachoud”, care vor interpreta creaţii de Ludwig van Beethoven şi Jean Sibelius. În fine, sâmbătă, 8 octombrie, Valentina Svyatlovskaya-Prunaru va oferi, pe vioara Guarneri „Maria Theresia”, un recital cu lucrări de Bach, Paganini, Saint-Saens ş.a. Toate concertele vor avea loc cu începere de la ora 19.00.
Turneul naţional „Duelul viorilor: Stradivarius versus Guarneri” este organizat de Radio România Cultural şi Asociaţia Culturală „Accendo”, împreună cu parteneri media şi parteneri locali, în perioada 26 septembrie – 6 octombrie, şi a inclus până acum cinci oraşe (Tg. Mureş, Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara), Craiova fiind cel de-al şaselea şi ultimul.
Dueliştii Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru au acceptat provocarea de a pune în scenă una dintre cele mai controversate dispute din istoria muzicii clasice şi de a se duela, în numele disputei de veacuri a lutierilor, cu cele mai faimoase arme ale universului instrumentelor cu coarde: viorile Stradivarius şi Guarneri. Pianistul Horia Mihail, ca secundant al acestui duel, va urmări îndeaproape prevederile Code Duello şi se va asigura că regulile sunt respectate întocmai, acompaniindu-i la pian pe fiecare dintre cei doi violonişti. Publicul este invitat ca martor de seamă al acestui duel istoric şi tot el va fi cel care, la final, va stabili verdictul definitiv şi irevocabil asupra dilemei de secole a lumii muzicale: cine a fost cel mai mare lutier al lumii?
De-a lungul secolelor, rivalitatea dintre cele mai mari familii de lutieri – Stradivari şi Guarneri – a condus la controverse aprige între susţinătorii acestora, iar timpul nu a reuşit să aplaneze disputa… Viorile Stradivarius sunt adevărate opere de artă, valoarea lor de piaţă ajungând în zilele noastre la milioane de euro. Dacă lutierul a creat circa 1.100 instrumente, în prezent mai există în lume 600 de viori Stradivarius. Numărul copiilor realizate este remarcabil (milioane în toată lumea). Multe mistere s-au născut de-a lungul timpului legate de sunetul viorilor Stradivarius, vorbindu-se mai ales de lac, lemn, rareori despre lucrătura lor perfectă. Un fapt interesant este că lemnul provine din zona munţilor Balcani şi a arcului carpatic.
Dacă Stradivari lucra cu precădere pentru nobili, case regale şi biserici, segmentul de piaţă al familiei Guarneri era format în principal de muzicieni. Gradul de uzură a viorilor Guarneri dovedeşte o preferinţă evidentă a muzicienilor pentru sunetul lor. Violonişti celebri ca Joseph Joachim, Eugène Ysaÿe, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Leonid Kogan, Henryk Szeryng, Itzhak Perlman, Gidon Kremer, Pinchas Zukerman şi, nu în ultimul rând, George Enescu, şi-au încredinţat măiestria acestor viori.
Liviu Prunaru vorbeşte cu căldură despre vioara Stradivarius „Pachoud” din 1694 pe care cântă acum: «Construcţia instrumentului a avut loc în 1694, era perioada „lungă” a lui Stradivari, adică cea în care făcea instrumente puţin mai lungi decât cele obişnuite, ceea ce adaugă un grad de dificultate interpretării… De ce? Pentru că eu înainte am cântat pe un Guarneri, care era mult mai mic decât o vioară obişnuită şi a fost destul de diferit atunci când am trecut pe acest Stradivarius, care are trei milimetri în plus şi a fost deja ajustat cu alţi câţiva milimetri. Cânt de trei ani pe această vioară. Mi-a fost oferită de Orchestra din Amsterdam, Concertgebouw, să cânt pe ea atâta timp cât voi ăamâne cu ei. Este un motiv foarte convingător…».
Liviu Prunaru, despre calităţile viorii sale: «Venind dintr-o familie de Guarneri, pe care am cântat mai mult de 16 ani, pot să spun că diferenţa este foarte mare, şi nu numai din punct de vedere acustic, ci pur şi simplu material. Într-un fel simţi şi cânţi cu o anume tehnică pe o Guarneri şi altfel cânţi pe o vioară Stradivari. Vreau să vă spun încă ceva, n-am fost prieten chiar de la început cu Stradivari. De ce? Familia Guarneri are un sunet închis, cald şi plăcut, care te învăluie şi te cuprinde din toate părţile. E superb! Stradivariusul are însă alta calitate, un sunet sclipitor, strălucitor, pe care eu îl asemuiesc cu o lamă laser care trece prin tot. Mi-a trebuit ceva timp ca să mă împrietenesc cu această vioară şi să-i înţeleg toate calităţile».
Gabriel Croitoru are o poveste mai simplă despre vioara lui, Guarneri „Catedrala” din 1730:
«Eu trebuia de fapt să cânt pe Stradivari, pentru că am câştigat primul concurs prin care a fost atribuită vioara lui Ion Voicu. Până la urmă, sunt mult mai mulţumit cu ceea ce mi s-a oferit în final, respectiv această vioară Guarneri, care mi se pare deosebită. Ea are un pseudonim, şi anume „Catedrala”, pentru că sunetul ei se aseamănă cu cel dintr-o biserică. Este absolut grozav. Sigur că vioara a fost necântată o perioadă destul de lungă, cam 50 de ani… Totuşi, este minunată!
Povestea a fost foarte simplă. Înainte de a muri, Enescu, locuind la Paris în perioada respectivă, i-a dat viorile care îi aparţineau lui Menuhin, care, după un an le-a returnat pe toate, mai puţin un Stradivari pe care l-a păstrat. Aceste instrumente au ajuns în ţară prin Maruca, fosta soţie a lui George Enescu, care le-a donat muzeului, împreună cu clădirea în care se află şi astăzi Muzeul „Enescu”. De atunci, practic, vioara a stat necântată împreună cu celelalte, desigur, foarte bine păstrate în seif. Din punctul acesta de vedere, chiar aş zice că este mult mai bine întreţinută decât cealaltă, respectiv decât Stradivariusul care a fost în folosinţa maestrului Voicu şi faptul că instrumentul a revenit în circuitul muzical este un punct câştigat. Sper să am ocazia să cânt cu el cât mai mult timp».
În programul concertului din această seară:
GABRIEL CROITORU
- Heinz Provost: Intermezzo – „Souvenir de Vienne”
- Pablo de Sarasate: Zapateado
- Fritz Kreisler: Caprice Viennois
- Pablo de Sarasate: Melodii lăutăreşti
LIVIU PRUNARU
- Piotr Ilici Ceaikovski: Valse Scherzo pentru vioară şi pian
- Johannes Brahms – Fritz Kreisler: Dans ungar nr. 17
- Jules Massenet: „Méditation” din opera „Thäis”
- Antonio Bazzini: „La Ronde des Lutins” („Dansul spiriduşilor”)
DUO GABRIEL CROITORU – LIVIU PRUNARU
- Charles de Bériot: Grand Duo pentru două viori, op. 57
- Louis Spohr: Duo în Re major
- Dmitri Şostakovici: Cinci piese pentru două viori şi pian
Preţurile biletelor:
- Recitalul de astă-seară: 10 lei
- Concertul de mâine, 7 octombrie: 20 de lei (10 lei pentru elevi, studenţi, pensionari); concertul este inclus în abonament
- Recitalul de sâmbătă, 8 octombrie: 10 lei
- Pachetul integral „Trei concerte de poveste”: 30 de lei
