Sebastian Lăzăroiu moare de grija Opoziţiei

0
331

Dacă n-ar fi ministrul Muncii în Cabinetul lui Emil Boc ai putea crede despre Sebastian Lăzăroiu că e purtătorul de cuvânt al PDL în zilele în care este învoit deputatul Sever Voinescu. La interval de câteva zile, mai aruncă în spaţiul public câte o perlă, de care apoi se minunează singur. Propagandist de serviciu pe timpul verii, Sebastian Lăzăroiu n-are grija şomajului, a protecţiei sociale, a românilor din străinătate, cărora nu le e prea bine, după toate semnalele, ci grija Opoziţiei care, ştie el, „nu va obţine în alegeri peste 50%”. Profeţiile lui Sebastian Lăzăroiu nu interesează pe nimeni, suspect e, totuşi, zelul, şi dacă tot are chef de trăncăneală ar putea propune desfiinţarea Opoziţiei, care şi aşa încurcă lucrurile pe scena politică. Fiindcă în acest sens şi gândeşte: „Şi o întrebare şi mai grea – dacă tot centrul-dreapta va da preşedintele ţării în 2014 – mai rezistă încă opt ani în opoziţie?”. Aşa îşi încheie pledoaria stearpă ministrul Muncii, pe site-ul Ziare.com. Accesul la umorul fin, dar şi la o logică mai teafără, îi sunt interzise. Acum nimeni nu poate spune, cu siguranţă, dacă mai rezistă Opoziţia, dar problema este dacă mai rezistă românii, care altceva exprimă în sondajele de opinie. Sau ele nu mai contează. Sebastian Lăzăroiu, sociolog de profesie, luat în seamă cu ani în urmă, tot încălzeşte o ciorbă stătută, lipsită de ingrediente şi, în consecinţă, de orice gust, şi-i dă bătaie cu ceea ce trebuie să spună. Toate clişeele sale ar mai avea nevoie de o reciclare. Fiindcă, uneori, ai impresia că afirmaţiile sale aparţin ministrului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş, şi e greu de spus care e mai mobil şi care e mai profund. Mai deunezi a simţit nevoia că trebuie să lustruiască o afirmaţie îndreptăţit enunţată de preşedintele Traian Băsescu şi a venit cu propria contribuţie intelectuală: „Creşterea salariilor e o prostie”. Neîndoielnic, cugetare adâncă. Ştie Sebastian Lăzăroiu că tot repetând un mesaj, acesta are şanse „ridicate” să prindă. „Mie îmi vine să râd numai când aud asta şi aproape că m-am plictisit să explic de ce nu vor lua peste 50% în alegeri”. E un semn bun că lui Sebastian Lăzăroiu îi vine să râdă de o prevestire „deloc bună”. Convingerile sale nestrămutate sunt, mai degrabă, ale unui fundamentalist, dacă le iei în seamă, şi nicidecum ale unui european, care are pretenţia că ştie de unde se ia avionul spre Bruxelles, de acolo spre Madrid şi retur. Atâta partizanat politic etalau doar membrii CPEx-ului în decembrie ’89, convinşi de invincibilitatea sistemului. După care s-au văzut cuprinşi de remuşcări şi înecaţi în lacrimi.