Regretele tardive ale lui Frank-Walter Steinmeier!

0
794

Multă vreme un partizan al apropierii Occidentului de Rusia, preşedintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, fost şef al diplomaţiei de la Bonn, un apropiat al ex-cancelarului Angela Merkel, deşi provenea din altă familie politică, susţinut de aceasta la desemnarea ca preşedinte, a exprimat regretele sale, declarând marţi că „anii susţinerii gazoductului Nord Stream II au fost o eroare manifestată cu consecvenţă”. Proiectul gazoductului în discuţie, în prezent anulat, a fost o piesă călăuzătoare, vis-a-vis de această strategie de apropiere. „N-am reuşit să construim o casă europeană comună. Dar nu am crezut că Vladimir Putin va accepta ruinarea economică, politică şi morală complet a ţării sale în numele ambiţiilor sale imperiale”. Germania a expulzat, aproape în totalitate, diplomaţii ruşi aflaţi la post, sub acuzaţia de spionaj şi relaţiile diplomatice sunt reduse la minimum. Ca niciodată. Şi asta nu e tot. Gerhard Schroder, preşedintele Consiliului de administraţie Rosneft şi preşedintele Comitetului de acţionari Nord Stream II, potrivit Parchetului din Hanovra, ar putea fi acuzat de crime contra umanităţii, pentru ceea ce face armata rusă în Ucraina. Deşi luni, 4 aprilie, fostul cancelar, Angela Merkel, şi-a apărat refuzul din aprilie 2008, la summit-ul NATO de la Bucureşti, de angajare a procesului de admitere a Ucrainei în NATO, presa germană n-o iartă, Der Spiegel titrând „Laxismul politic rus al lui Merkel ca moştenire: un pic de boicot, nimic mai mult”. În timp ce Suddeuske Zeitung a titrat: „Culpabilitatea lui Putin şi contribuţia lui Merkel”. În acelaşi timp, prin vocea ministrului german de Finanţe, Christian Lindner, Bonnul a menţionat că nu poate renunţa pe termen scurt, în totalitate, la livrările de gaze ruseşti. Complicaţiile războiului din Ucraina sunt imense: conflictul militar, prin invadarea Ucrainei de forţele militare ruseşti, pune capăt într-un fel statutului Germaniei după 1945. Evoluţia evenimentelor a generat oportunitatea unei reînarmări rapide, fapt fără precedent şi 100 miliarde euro au fost deblocate pentru achiziţionarea unor sisteme anti-rachetă şi modernizarea forţelor aeriene. Acesta este doar începutul. Luni 4 aprilie a.c., Gazprom Germania, filiala gigantului gazier rus, a trecut temporar sub controlul statului german, potrivit ministrului Economiei, Robert Habeck (din partea verzili) gestiunea fiind încredinţată Agenţiei federale pentru resurse (Bundesnetzagentur), autoritate administrativă însărcinată cu regularizarea sectoarelor de gaze, electricitate, telecomunicaţii, căi ferate, pentru a nu expune „infrastructura energetică la deciziile arbitrare ale Kremlinului. Unic acţionar al Gazprom Germania, care exploatează instalaţiile de stocaj şi de transport gaze în Germania şi alte state europene precum Regatul Unit, Cehia sau Elveţia, Gazprom a anunţat la 1 aprilie a.c. că retrage activităţile sale din filiale şi printr-un comunicat publicat luni după-amiază, ministerul Economiei anunţa că Gazprom a decis vânzarea filialei la două societăţi ruseşti –JSC Palmary şi Gazprom Export Business Services LLC, şi intenţia de a proceda la lichidare. Situaţia e oricum confuză. De peste două decenii, Berlinul era o piaţă bună pentru gazele ruseşti. Şi dacă în urmă cu două luni cancelarul Olaf Scholz încă mai rezista presiunii partenerilor europeni şi verzilor (aliaţi la guvernare) care cereau abandonarea gazoductului Nord Stream II, în cele din urmă a cedat, afacerea respectivă fiind de acum un subiect minor, anticipând ruperea totală cu Rusia, ca sursă de energie fosilă. Fiindcă, în timp ce plouă cu sancţiuni occidentale, economiile europene nu pot finanţa războiul din Rusia vărsând zilnic peste 700 milioane dolari (626 mil. euro) în schimbul gazelor primite. 55% din consumul de gaze de către Germania este importat din Rusia şi anunţul lui Vladimir Putin ca decontarea să aibă loc în ruble a mărit confuzia. Luciditatea lui Olaf Scholz este salutată în plan politic, dar consecinţele previzibile, pentru economia germană, îi pot genera abundentă nelinişte, în pofida unui pachet de măsuri menit să compenseze importul de gaze ruseşti.