Zootehnia în Dolj, cenuşăreasa agriculturii

0
400

Doar cinci exploataţii comerciale de creştere a bovinelor mai avem în Dolj, ce încă reuşesc să comercializează laptele produs. Dintr-un total de peste 33.000 de bovine, doar 1.939 sunt crescute în cadrul fermelor de profil, având o medie de 380 de capete. Declinul zootehniei nu este singular pe acest segment. Cutremurător este că avem doar o singură fermă de caprine, cea de la Mischii; iar în cazul oilor, doar opt exploataţii comerciale. Să ne mai întrebăm de unde provine laptele din supermaketurile, care au răsărit prin Craiova ca ciupercile după ploaie? Răspunsul îl deducem din explicaţia precizată pe etichetă… lapte praf!

După declinul populaţiei, puternic afectată de 26 de ani încoace, Doljul pare să nu se bucure de aşezarea geografică privilegiată cu care a fost binecuvântat. Că ne-am întors în timp cu aproape o jumătate de secol este evident la orice pas. Din unele statistici nelivrate publicului, Craiova ar avea aproximativ 100.000 de persoane adulte fără ocupaţie. Dacă la acest număr adăugăm şi populaţia din mediul rural, unde locurile de muncă sunt cvasi-inexistente, cu excepţia câtorva ferme agricole puternice, la care specialiştii au găsit cadenţa zilnică şi, deci, schema de personal este ocupată, avem ceea ce am semănat. Un judeţ care mai pâlpâie şi se ţine în viaţă prin autogospodărire. Ca-n sălbăticie. Doar nu de alta avem cel mai mare număr de gospodării individuale, în care cocoşul cântă pentru câteva zeci de găini, un purcel şi, la familiile mai înstărite şi în putere, şi pentru o vacă.

Câţiva temerari ce nu se lasă

Din datele centralizate de Direcţia pentru Agricultură Dolj, la finele lunii martie 2016, ne putem considera norocoşi că „mortul mai mişcă”. Situaţia este deplorabilă şi, răgazul de cinci mandate în Parlamentul României nu a însemnat mai nimic pentru distinşii apărători ai intereselor doljenilor. Cu majorităţi covârşitoare de-a lungul timpului, fiecare mare partid politic sau coaliţie parlamentară ar fi putut, dacă aveau interesul, să reglementeze o legislaţie în favoarea fermierilor locali. Cei care s-au zbătut cu îndârjire să creeze o mică afacere în sectorul zootehnic s-au lovit şi se lovesc de o concurenţă acerbă, adesea neloială. Dar, pentru cine mai contează dramele fermierilor, când parlamentarii vin o dată prin comune, strâng mâna cu ţăranii prostiţi la nesfârşit de vorbe mieroase şi îi lasă aşa cum i-au găsit. Poate mai rău.

O insulă în pustietate

Una dintre cele mai bune afaceri, ni se tot îndrugă de la amvonul agenţiilor statului, ar fi cea a creşterii caprinelor. Dar cruda realitate îi contrazice, ca întotdeauna. De pildă, în Dolj, o singură exploataţie comercială de acest fel figurează în actele oficiale. Este cea din comuna Mischii, cu un efectiv de aproximativ 440 de capete. Mai sunt trecute în scripte două unităţi din comuna Coţofenii din Dos, care au câte 5 capete fiecare! Paradoxal, în gospodăriile populaţiei se regăsesc aproape 292.000 de caprine. Raportul este elocvent pentru a arăta cât de mult am regresat şi că ţăranul doljean creşte animalele pentru consumul propriu şi, eventual, produsele lactate pe care le vinde în zilele de târg comunal. Au apus şi vremurile de odinioară, când pe uliţele satului se strângeau, dimineaţa, peste o sută de capre, în drumul lor spre păşunat. O realitate care se petrecea, până puţin după anul 1989, în mai toate comunele doljene, de la sud până în zona de nord, mai ales, binecuvântată cu dealuri mănoase şi păduri pline de vegetaţie.

Nici măcar 2.000 de vite în ferme autorizate

La capitolul exploataţii comerciale de bovine suntem actori consecvenţi la filmul „Prăbuşirea”. Se mai încumetă să supravieţuiască cinci ferme de profil. Măcar, în semn de respect pentru tenacitatea cu care se luptă să rezite pe piaţă, se cuvine să le precizăm: SC Fenov – Robăneştii de Sus (685 capete), SC Vacrom – Cioroiaşi (441 capete), Penitenciarul Pelendava (326 capete), SCDA Şimnic (312 capete), I.I. Popescu Luminiţa – Robăneştii de Sus (175 capete). Cum, în gospodăriile populaţiei avem înregistrate peste 33.500 de bovine, rezultă că, nici măcar 1% din totalul efectivelor nu este în sistem comercial monitorizat sanitar-veterinar. Mulţumim din inimă… cui se ştie!?

Făcând o deducţie sumară, la cele 2.000 de capete de bovine, producţia zilnică de lapte ar fi undeva în jur de 24.000 litri. Or, numai în magazinele de desfacere cu amănuntul, retailul alimentar şi engrosiştii de profil cantitatea de lapte supusă comercializării este infinit mai mare. Dar nu trebuie se ne facem speranţe, că preţul de achiziţie de la fermieri ar putea creşte de la 0,60 lei/litru cât este în prezent. Să ne păstrăm optimismul şi să nădăjduim că aceşti temerari în zootehnie o vor mai duce ani buni de activitate. Cât despre laptele din vitrinele magazinelor ne-am convins de unde provine, cel puţin cea mai mare parte a sa. Din laptele praf. Că tot praf s-a făcut şi sectorul zootehnic din Dolj.

O cincime din suine, în exploataţii comerciale

Niţel mai rezonabil se prezintă segmentul de creştere a suinelor. Aici, Doljul bifează opt mari exploataţii. Cele mai bogate în efective sunt cele din Băileşti – SC MC Porky SRL şi SC Agri Meat Solutions SRL, urmate de Penitenciarul Pelendava cu peste 2.300 de porci, SC G&V Agrointernational SRL Perişor (1.800) şi SC Leoveanu Company SRL (1.000). Contorizate, efectivele din aceste ferme ajung la aproximativ 20.000 de capete. În gospodăriile oamenilor sunt crescute alte 95.843. Comparativ cu celelalte categorii zootehnice, suinele din sistemul comercial privat controlat reprezintă o cincime din total.

Embargoul rusesc le poate pune lacătul

Vremurile se anunţă a fi tot mai tulburi şi pentru fermierii din acest segment. Importurile masive de carne de porc din SUA, Brazilia se fac la un preţ ameţitor pentru producătorii interni – 5 lei/kg. Embargoul rusesc la importurile de carne de porc din Europa a provocat o gravă criză în rândul producătorilor interni din România. Într-o scrisoare deschisă către autorităţi, Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România avertizează fără menajamente: „Importul de carne de porc a crescut cu 9,5% în anul 2014, comparativ cu anul 2013 şi cu 11% în anul 2015, comparativ cu anul 2013,  piaţa românească fiind  sufocată de oferta de carne la preţuri foarte mici din comerţ intracomunitar. Producătorii de porci au fost constrânşi să scadă preţul de vânzare a porcilor, vând în pierdere şi sunt vulnerabili în toate planurile: credite neachitate, încălcarea termenelor de plată la datoriile bugetare şi a regulilor de vânzare la nivelul costurilor, neachitarea furnizorilor, nerespectarea programelor de producţie la investiţiile din fonduri europene, nerespectarea angajamentelor privind aplicarea standardelor superioare de bunăstare  ş.a.m.d., toate  împingând către faliment. În luna februarie 2015 şi în luna ianuarie 2016, Comisia Europeană a activat măsura „stocajului privat” prin care, pentru o perioadă de timp, se stochează oferta suplimentară de carne de pe piaţă şi costurile stocării sunt suportate din fonduri europene. Măsura nu a ajutat producătorii români care nu dispun de capacităţi de depozitare a cărnii congelate. În acelaşi timp, producătorii români de porcine nu pot face nici export pe alte pieţe din cauza restricţiilor sanitare – veterinare, deşi cazuri de pestă porcină clasică nu au mai fost în România de 7 ani şi condiţiile tehnice sunt realizate. Incapacitatea autorităţilor sanitare – veterinare de a susţine producătorii români în plan extern a determinat această situaţie.”

Cotcodăcitul, doar prin şapte combinate

Exploataţiile comerciale de păsări totalizează un efectiv de 124.260 capete. Cele mai multe sunt la SC Vital SRL – Coşoveni (48.023 capete), SC Hause Ana Tour – Vârvor (20.080) şi la Maglavit (5.976), SC Avicola Raggi – Cârcea (22.890), SC CTL Fram – Brădeşti (17.059). Cum pe bătăturile dolejenilor sunt aproximativ 1.200.000 de păsări, putem constata că, doar 10 % din efective fac obiectul unor ferme specializate.

În lumina recentelor declaraţii ale ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, conform cărora mâncăm unele dintre cele mai nocive alimente din Europa, al prefiguratelor dispute mondiale ce se vor declanşa urmare a crizei alimentare inevitabile, Doljul, şi la scară la mare, România, sunt acum pe banca de rezervă într-un meci, unde doar granzi şi antrenorii agreaţi de sistemul de creditare au parte de un meci cu câştigători prestabiliţi.