Tradiții și obiceiuri păstrate și astăzi
Poporul macedonean sărbătorește cu foarte multă dedicație și respect Crăciunul, căruia îi sunt asociate multe obiceiuri și simboluri. Pentru macedonenii din cadrul Asociaţiei Macedonenilor din România sărbătoarea Crăciunului (7 ianuarie), întâmpinarea Anului Nou (14 ianuarie) şi Boboteaza sunt momente speciale, pline de încărcătură religioasă.
În ziua de Crăciun, încă de dimineață, copiii pleacă din casă în casă și cântă diverse cântece (colinde) în fața unor gazde primitoare. Colindătorii simbolizează îngerii, iar cântatul (colindatul) în case și gospodării simbolizează răspândirea veștii nașterii lui Hristos. Copiii mai simbolizează și păstorii, iar casele și gospodăriile în care intră simbolizează peștera în care s-a născut Pruncul Isus. Dar mai există și simbolistica potrivit căreia copiii sunt Domnul Iisus Hristos și de aceea primesc daruri, iar gazdele (casele unde merg ei cu colindatul) sunt un simbol al înțelepților care au oferit darurile Pruncului.
În Ajunul Crăciunului, familia se adună în întregime la cină și, conform obiceiului, nu este invitat nici un oaspete în seara aceasta. Se întinde o masă bogată, de post. Cu această ocazie se frământă pâine, iar în anumite locuri se fac plăcinte în care se pune o monedă. Se crede că cine va găsi moneda în pâine sau în plăcinte va avea noroc pe tot parcursul anului. Înainte de cină, când cu toți sunt adunați în jurul mesei, bărbatul casei sau gospodăriei binecuvântează masa, rupe pâinea sau plăcinta în într-un număr de bucăți egal cu numărul membrilor familiei, plus încă două bucăți, una pentru Dumnezeu și una pentru spiritul casei, și o împarte tuturor. Bucățile de pâine sau plăcintă destinate lui Dumnezeu și casei se păstrează până la următorul Ajun. De asemenea, seara, în noaptea de Ajun se pune în foc o creangă de stejar (numită și creangă de Ajun sau creanga Ajunului), stejarul fiind considerat în tradiția macedoneană a fi cel mai sănătos copac, din dorința ca toți membrii familiei să fie sănătoși în anul care vine. Cu ocazia acestei sărbători se aprinde și un alt foc, care este asociat de obicei cu obiceiul uratului, obicei numit în limba macedoneană koledița sau kolede.
În timpul sărbătoririi Ajunului Crăciunului, în părțile de nord, nord-vest și est ale Macedoniei de Nord, se coace o pâine ritualică numită „kravaice”, „pupa” sau ”colac”. Aluatul se frământă din făină de grâu fără drojdie, înăuntru este ascunsă o monedă (bănuț) și se coace într-o tavă de pământ în țăst. Scopul pâinii ritualice în toată Macedonia de Nord este același: persoana care va găsi bănuțul va avea noroc pe parcursul anului.
În Ajunul Crăciunului, mâncarea nu se ridică de pe masă, ea este lăsată să stea acolo toată noaptea, iar conform credinței populare, noaptea, Bunul Dumnezeu va veni și va lua cina. După cina de Ajun nu se mătură, pentru că fericirea va fi măturată, pierdută, conform credinței.
O parte semnificativă a bogatelor și numeroaselor obiceiuri bisericești și populare, dedicate Ajunului Crăciunului și Crăciunului, provine din trecutul îndepărtat al poporului macedonean și ele reflectă identitatea sa națională și culturală. După cina de Ajun, a doua zi dimineață devreme, înainte de răsăritul soarelui, începe sărbătorirea Crăciunului, care se caracterizează prin procesiuni ritualice, compuse din grupuri mai mari sau mai mici de copii numite „colindători”.
Cântecele de Crăciun au drept inspirație elementele religiei creștine și insuflă respect în comparație cu colindele. De Crăciun macedonenii merg la biserică și se împărtășesc luând anafură și vin, care simbolizează trupul și sângele lui Isus.
Respectând calendarul iulian, sau pe stil vechi, decalat cu 13 zile faţă de calendarul oficial al Bisericii Ortodoxe Române, macedonenii continuă, conform tradiţiei, seria sărbătorilor de iarnă.
