Şeful diplomaţiei UE, spaniolul Josep Borrell, a făcut convocarea miniştrilor de Externe ai „celor 27”, într-o exprimare cam cazonă, luni, la Kiev, întâlnire „istorică”, menită exprimării solidarităţii cu Ucraina, aflată în plin război cu Rusia. „Convoc miniştrii de Externe, astăzi la Kiev, prima întâlnire a celor 27 în afara spaţiului UE”, a scris Borrell pe X (fostul Twitter). Întâlnirea, în prezenţa preşedintelui Volodimir Zelenski, a permis un bilanţ al situaţiei din teatrul de operaţiuni militare şi reiterarea sprijinului nestrămutat al UE. De asemenea, miniştrii prezenţi, exceptând pe cei ai Ungariei, Poloniei şi… Letoniei, au discutat despre modalităţile de implementare a planului de pace în 10 puncte, anunţat de preşedintele ucrainian, în cadrul summit-ului G20 din noiembrie 2022. Un plan de pace, sprijinit de unii, privit cu scepticism de alţii. La primirea omologilor săi, ministrul ucrainian de Externe, Dmitro Kuleba a declarat: „este un eveniment istoric, pentru că în premieră ne întâlnim în afara graniţelor UE, dar în cadrul viitoarelor graniţe ale UE”. N-a fost singura declaraţie, care a atras atenţia. „Orice război se încheie în jurul unei mese de negocieri. Trebuie să ne asigurăm că atunci când va veni momentul Ucraina se va afla într-o poziţie de forţă. Scenariul cel mai rău ar fi ca agresorul Rusia să-şi impună obiectivele(…). Acest război ne afectează pe toţi, în viaţa de zi cu zi, a dus la mii de refugiaţi, răspândiţi în cele patru colţuri ale Europei şi a destabilizat continentul semănând insecuritatea. Ucraina nu este de fapt singura ţintă, ţări precum Moldova şi Georgia sunt şi ele ameninţate de expansionismul rus”, a spus şefa diplomaţiei belgiene, Hadja Lahbib, potrivit agenţiei belgiene Belga. Planul în 10 puncte al lui Zelenski, posibil numai în cazul unei victorii depline a Ucrainei, pare momentan o utopie. Pe de altă parte, atâta timp cât Volodimir Zelenski este preşedintele Ucrainei, îngheţat într-o poziţie de neclintit, deoarece sprijinul său intern şi supravieţuirea depind de naţionaliştii ucrainieni, nu este posibil niciun acord de pace. Ucraina, după cum evoluează lucrurile, în mult discutata contraofensivă, care durează de puţine luni, fără rezultatele aşteptate, cu excepţia sacrificării unui număr mare de militari ucişi sau răniţi, are fireşte dreptul moral de a aspira, numai că îi lipseşte puterea de foc necesară, efectivele militare, pentru a-i împinge pe ruşi din teritoriul ucrainian ocupat, sperăm vremelnic. Depinde în exclusivitate de armele livrate de SUA şi occidentali. Rusia păstrează dominaţia aeriană, deşi un raport recent menţionează că Regatul Unit va transfera Eurofighter Typhoons în Polonia, spre a fi detaşate în Ucraina. Avioanele F16 promise, nu vor ajunge curând. Cum piloţii ucrainieni nu sunt instruiţi să folosească Typhoons, lucrurile se complică după ce premierul britanic Rishi Sunak l-a contrazis pe noul ministru al Apărării, Grant Shapps. Sunak nu a abordat încă problema desfăşurării de Typhoons. Semnalele care vin de la Washington sunt destul de neclare momentan, deşi nu există niciun motiv, cel puţin financiar, pentru ca, într-un mod miraculos, conflictul să se încheie printr-o încetare a ajutorului atlantist. Cei care propagă discursul despre „oboseala ţărilor occidentale” în a ajuta Ucraina, despre epuizarea resurselor, comit erori fundamentale, care nu mai trebuie dezvoltate. Este logic şi corect moralmente ca Ucraina să fie ajutată să se apere împotriva invaziei ruse. Nu a atacat Rusia şi în condiţiile Chartei ONU Rusia nu avea nicio bază legală pentru a invada vecinul său, chiar dacă acesta se dorea membru NATO. Din punct de vedere al convingerilor răspunsul corect la imensa eroare a lui Vladimir Putin pare clar: nu cedăm în faţa răului, luptăm şi îl vom învinge. Privite prin perspectiva rezultatelor aceste abordări contrastante complică toate calculele. Ajutorul occidental a ajutat Ucraina să prevină forţele ruse să pună stăpânire pe cea mai mare parte a teritoriului ucrainian şi să transforme Kievul într-o marionetă a Kremlinului, iar SUA au reuşit până acum să apere Ucraina evitând pericolele escaladării unei confruntări directe. Dar convingerea că orice compromis cu răul este rău a determinat Ucraina, la încurajarea Occidentului, să întrerupă negocierile de reglementare care debutaseră în aprilie anul trecut, optând în schimb pentru o contraofensivă cu rezultatele cunoscute. Mai exact totul a mers prost. În faţa apărării ruseşti riscă să-şi epuizeze toate rezervele în oameni şi muniţie, până la punctul de a deveni vulnerabilă în faţa tentativelor ulterioare ale Rusiei. Zelenski însuşi a avertizat că un război lung de uzură ar însemna „o bifurcare pentru Ucraina” şi o economie total militarizată. Războiul prelungit ameninţă de asemenea să remodeleze în mod periculos ordinea mondială. Din punct de vedere politic “magia Zelenski” începe să se estompeze. Cuvintele acestuia, chiar şi pentru unii dintre partenerii săi, saturaţi să tot fie criticaţi pentru că nu au făcut suficient, deja irită. Dificultatea cea mare în momentul de faţă este găsirea unui echilibru pragmatic între interese divergente în justiţie şi ordine şi pentru asta este nevoie de pricepere diplomatică. Tocmai asta pare că îi lipseşte lui Josep Borrell.
