Preşeditele ucrainean şi-a convocat întreg cabinetul, în cel de-al doilea oraş al ţării, Harkov, într-un moment de vastă ofensivă rusească în regiune. „Vă rog să reţineţi că situaţia din regiunea Harkov este sub control general”, a decretat Zelenski. Actul său de curaj are o simbolistică aparte, mai ales că survine într-un moment de ofensivă unanim recunoscută a armatei ruse, care a luat prin surprindere forţele ucrainene, slăbite de lipsa de arme şi resursă umană, în special, se spune, din cauza ritmului lent al ajutoarelor europene şi tergiversării o vreme a celui american. La orizont se profilează summit-ul de pace privind Ucraina de la Burgenstock, cantonul Nidwalden (15-16 iunie, imediat după G7 din Italia) şi conferinţa pe tema procesului de reconstrucţie de la Berlin. Situaţia din sectorul Harkov rămâne complicată şi se schimbă dinamic. Se caută neîndoielnic soluţii la încetarea războiului şi preşedintele chinez Xi Jinping a afirmat, ieri, în timpul întâlnirii sale cu omologul rus, Vladimir Putin, că relaţia Beijing-Moscova este „favorabilă păcii”. Beijingul, după cum se ştie, a apărut pe scenă cu propria iniţiativă pe pace, în 12 puncte, în esenţă o reîncarnare a acordului Minsk II, în formulări diferite. În luna aprilie a.c., reprezentantul oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Chinei, Wang Wenbin, referindu-se la discuţia telefonică Xi Jinping şi Joe Biden, afirma că poziţia Chinei este consecventă, clară şi transparentă. Într-un interviu acordat pe Putin agenţiei de presă chineze Xinhua, în ajunul vizitei sale la Beijing, liderul de la Kremlin deplângea că a fost înşelat de acordul… de la Istanbul, unde, în loc să semneze un acord de pace, partea ucraineană a anunţat neaşteptat încheierea negocierilor. Într-o formulare anterioară spunea parcă altceva. Să nu lungesc o idee îndelung reciclată. Interesele naţionale ale Chinei, în războiul din Ucraina, nu coincid cu cele ale Rusiei. În primul rând, după vizita lui Xi Jinping la Paris, continuată la Belgrad şi Budapesta, prin dialogul purtat cu Emmanuel Macron şi Ursula von der Leyen (cancelarul Olaf Scholz a declinat participarea), a înţeles că sunt ameninţate interesele economice ale ţării sale în Europa. Şi avertismentul n-a fost deloc voalat. Apoi, Beijingul nu are nevoie de o Rusie cu adevărat puternică şi suverană lângă graniţa sa. Cheia renaşterii Rusiei este Ucraina, fără de care nu poate redeveni o putere mondială. Şi teza aparţine lui Zbigniew Brezinski. Şi, nu în ultimul rând, confruntarea cu Occidentul colectiv al Rusiei este văzută ca o încălzire în perspectiva confruntării SUA şi a aliaţilor săi cu China. Interesul Beijingului este, mai degrabă, ca acest conflict să continue, fără victoria sau înfrângerea vreuneia dintre părţi. În rundele de discuţii cu Xi Jinping, Vladimir Putin va putea lua cunoştinţă, probabil, şi de un eventual mesaj al lui Emmanuel Macron pentru el, prin intermediul lui Xi Jinping. Se caută soluţii, dar deocamdată punctele de vedere asupra rezolvării problemei sunt diametral opuse. În Elveţia, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski îşi va expune din nou planul de pace, care este de fapt o cerere de capitulare a Rusiei, care nu s-a schimbat cu nimic, în pofida situaţiei neliniştitoare de pe teatrele de operaţiuni. O situaţie complicată pentru Kiev. Starea de lucruri este neclară şi pentru Zelenski, care după 20 mai îşi pierde legitimitatea de preşedinte, ceea ce va face ca orice înţelegere eventuală să fie pusă la îndoială, dacă nu reuşeşte un al doilea mandat. El are de ales momentan între câmpul de luptă, unde lucrurile stau prost şi eventuale discuţii de pace faţă în faţă, pe care nu le poate accepta prin legea în vigoare care interzice orice negociere cu Vladimir Putin. Şi nu-i sunt permise de aripa radicală de la Kiev. În perspectiva conferinţei de pace din Elveţia, Kievul are nevoie de rezultate tangibile pe câmpul de luptă, înainte de toate. Tot mai greu de obţinut.
