După șase mandate de primar al comunei Vârvoru de Jos, cu cele opt sate ale sale, toate aşezate într-un cadru natural remontant, Nicu Tabacu anunţase public: mă opresc. Chiar şi diligenţele celor abilitaţi, de la vârful organizaţiei judeţene a partidului din partea căruia candidase, de-a lungul anilor, păreau inoperante. În cele din urmă, Nicu Tabacu, repetăm primar al comunei Vârvoru de Jos din 2000, a cedat şi dacă şi-a reevaluat decizia iniţială a făcut-o după ce de la DNA i-a venit „o clasare” la un dosar întocmit în urma unei plângeri, conform căreia obţinuse necuvenit nişte fonduri publice. Procurorul de caz a dispus, după mai bine de trei ani, „clasarea cauzei în raport cu infracţiunile de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, respectiv omisiunea de a furniza cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al UE sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri (…) întrucât nu există suficiente probe că persoanele au săvârşit infracţiunile reţinute”. Calomniile sângeroase n-au fost nici asumate cu scuze, nici pedepsite de organul competent. Cum se întâmplă de regulă. Nu i-a fost uşor să traverseze „deşertul”, dar a făcut-o, suferind, cu nenumărate nopţi de nesomn. „Prietenul” său cel „mai bun” din comună, care îl monitorizează zilnic – şi bine face – este binecunoscutul fost prefect de Dolj şi ce a mai fost, Eugen Georgescu, care dacă ar putea i-ar face viaţa un calvar, cu pomelnicele de „nevrednicie şi netrebnicie” întocmite şi atribuite. Fundalul a ocupat avanscena, mă rog, aproximativ toată ornameutica, cu vechime, ilustrează o tradiţie durabilă. Esenţialmente e dezagreabil, dar Nicu Tabacu – acum – hârşit de încercările vieţii ştie un lucru: dacă oamenii comunei îl mai votează o dată înseamnă o recunoaştere a tot ceea ce a făcut ca primar şi n-are deloc bilanţ insignifiant, admiţând fireşte şi reciproca adversarilor politici. În șase sate din opt a introdus apă şi canalizare. Satele Drăgoiu şi Bujora, fiind prea mici, depopulate mai exact, nu sunt eligibile. Vârvoru de Jos, comună veche, cu istorie încărcată, nu e uşor de gestionat şi dacă Nicu Tabacu mai câştigă a șaptea oară intră, cum spuneam, în istoria locului. Principalul său contracandidat, Sorin Popescu, fost secretar al Primăriei, care a demisionat dintr-o funcţie publică, pentru a-şi încerca forţele, în ispita de a accede primar, o demnitate devenită pentru unii… un miraj. Un studio local de radio, prin fonduri europene, în valoare de aproape 200.000 euro, îl ajută pe Nicu Tabacu în transparenţa fiecărei hotărâri a Consiliului Local. Reintrat în hora campaniei electorale, trebuie „să joace”, sfidând bârfa, indiscreţia grobă, kitch-ul, prostia surâzătoare sau tăioasă, solidaritatea de chermeză, impostura, tupeul, linguşeala şi ce o mai fi. Ştie bine că într-un bazar adevărat urletele duşmănoase nu se prea aud, iar dacă se aud sunt luate drept isterii episodice sau, mai rău, drept chiote participative. Nicu Tabacu, un doljean tare precum stânca, la psihicul lui robust mă refer, rămâne greu de îndoit. Asta neînsemnând că nu-şi respectă adversarii. A muncit de când se ştie, şi sunt ani buni, pentru comuna al cărui fiu este. Şi a făcut-o cu convingere, investind în fiecare demers al său toată sudoarea, departe de orice compătimire, fie ea bărbătească şi rece.
