Aur! Aur!

0
156

EvaluareMereu, în luna lui Cuptor, crezusem că vorba care punea stăpânire pe mintea mea „aur ! aur !” se datora fabuloasei bogăţii – grâul – din câmpia Doljului, aptă să transmită de când ne ştim un sentiment tonic, inegalabil, greu de descris. E clipa inefabilă când culoarea verde, atât de intensă, până de curând, devine o mare de aur, sub lumina soarelui. Şi totul se preschimbă deja în galben, un galben cald şi solar, expresia unei imense bogăţii. Şi deodată, deunăzi, într-un alt context, am luat cunoştiinţă de o veste grozavă, cum s-o definesc altfel, teribil de îmbucurătoare, din moment ce 88 de elevi doljeni au obţinut  la „evaluarea naţională” nota 10 la Matematică şi 14 elevi au luat aceeaşi notă maximă la Limba Română. Aşa m-am trezit exclamând „aur ! aur !”. Ce bogăţie mai de preţ poate exista decât aceşti copii geniali, capabili să ia cu asalt mâine, poimâine orice prestigioasă universitate din lume. Deprinşi de mici cu o virtute, aceea de a învăţa temeinic, aceşti copii studioşi, de excepţie într-un fel, atestă existenţa pe aceste meleaguri a unui zăcământ inepuizabil, care este prin trudă neostoită, scos la iveală an de an : inteligenţa scliptoare. Aidoma aurului. Şi dacă apa trece, dar pietrele rămân, cum se spune e bine de ştiut că în aceste puţine cuvinte se ascunde o înţelepciune teribilă ce sugerează inclusiv o nobilă performanţă didactică. O şcoală serioasă despre care se tot vorbeşte, deziderat de când ne ştim, nu este de bună seamă o pepinieră de genii, dar nici nu exclude apariţia unor copii superdotaţi, capabili de a deveni modele în societate, mâine, poimâine. Să-i luăm în serios de acum, asemuindu-i cu fabulosul zăcământ, care este aurul, la care se ajunge atât de greu, deşi sunt chiar mai preţioşi. O înaltă consideraţie pentru toţi aceşti virtuoşi, mulţi dintre ei performând deja la olimpiade şcolare, concursuri şi alte competiţii educaţionale. Evaluarea naţională, din acest an, ne-a proiectat ca şi precedenta, o diversitate a chipurilor de performanţă şcolară. Dar şi tipuri de inteligenţă şi personalitate, care fac oportună discuţia despre traseele educaţionale. Faptul că există excepţii fericite, la care am făcut referire, complică problema responsabilităţii pe filiera părinte-elev-gimnaziu şi lasă liberă dezbaterea, pe alocuri exagerată, despre caracterul strict teoretic al curriculei.