Cristi Chivu este campion în Italia cu Inter, aşa cum a fost şi ca jucător, în trei rânduri. La finalul partidei cu fosta sa echipă, Parma, la finalul căruia s-a decis matematic scudetto, fostul jucător al Craiovei a avut aceeaşi atitudine umilă ca pe tot parcursul sezonului, explicând că şi-a pierdut ego-ul când a fost aproape de moarte, acum mulţi ani, tot în tricoul nerazzurro. La flash-uri a vorbit despre jucători şi despre predecesorii săi. În vestiar a dat tonul petrecerii pe muzică românească, în stilul Calhanoglu. La conferinţa de presă şi-a trimis staff-ul, în frunte cu sârbul Kolarov, el mergând să fumeze o ţigară şi să se gândească deja la finala Cupei Italiei, cu Lazio. Deşi s-a declarat mândru de naţionalitatea sa, Chivu nu e un antrenor român, şcoala italiană îi curge prin toate venele, iar tricoul lui Inter “îl arde”. Era printre jucătorii reprezentativi ai clubului, acum este o legendă în întregul sens al noţiunii.
“Mă bucur pentru aceşti băieţi, pentru aceşti suporteri minunaţi care au trebuit să suporte dezamăgirea de anul trecut şi batjocura celor care încearcă să denigreze acest club. Băieţii au reuşit să renască şi să-şi regăsească motivaţia. Mă bucur pentru ei: acest al 21-lea titlu de campion este o pagină importantă pentru acest club glorios. Voiam să arăt bine şi să fiu cool pentru interviuri, aşa că m-am dus la frizer: acum că am părul alb, sunt fericit ca pe vremea când eram fotbalist. Meritul le revine în totalitate acestor băieţi minunaţi. Un sezon este un maraton: la final câştigă cine adună cele mai multe puncte şi, din fericire, am reuşit, acceptând înfrângerile, dar fiind capabili să reacţionăm. Am reuşit. Între ianuarie şi februarie am câştigat 14 meciuri din 14 şi atunci am înţeles. Am trecut şi peste eliminarea din Champions League şi înfrângerea din derby, dar am rămas în picioare cu demnitate. Nu voi fi ipocrit, dar mă gândesc la finala Cupei Italiei. Este evident că sunt fericit, dar este corect ca jucătorii să primească afecţiunea pe teren. Astăzi a fost această ocazie importantă de a câştiga în faţa lor, eu m-am dus în vestiar pentru viciile mele: am fumat o ţigară, scuzaţi-mă că spun asta…Nu vorbesc despre mine. Din punct de vedere uman, sunt atipic. Acum câţiva ani a trebuit să vorbesc cu mine însumi într-o chestiune de viaţă şi de moarte şi mi-am pierdut ego-ul. Uneori bastonul, alteori morcovul: aşa încerc să-i stimulez pe băieţi, încercând să evit greşelile pe care le-am suferit eu. Mi-am propus să fiu antrenor în felul meu, să fiu empatic, să nu mă gândesc la aprobarea cuiva din afara. Încerc să dau tot ce am mai bun pentru ei, restul contează puţin. Ştiu ce înseamnă să faci meseria asta. Poate că peste o lună voi fi pus sub semnul întrebării. Trebuie să acceptăm asta cu zâmbetul pe buze şi cu conştiinţa că facem tot ce putem. Staff-ul meu merită multe laude, dar şi predecesorii mei, pentru că au făcut o treabă excelentă, făcându-mi totul mai uşor. Aceşti băieţi au cunoştinţe importante despre fotbal” a declarat Chivu, după ce a cucerit al 21-lea scudetto al lui Inter Milano.
