Tabăra de creaţie plastică de la Domeniul Coroanei: Nişte artişti plini de fantezie!

0
373

Vernisajul de sâmbătă, la tabăra de creaţie plastică, în aer liber, organizată şi finanţată de Domeniul Coroanei din Segarcea, s-a constituit într-un eveniment insolit, atestând parcă, cu forţa argumentului, ceea ce scriam nu demult că noua civilizaţie a câmpiei doljene începe de la Segarcea spre toate punctele cardinale ale Doljului. Amfitrionii evenimentului, soţii Cornelia şi Mihai Anghel, dar şi fiul acestora Mihai Andrei „Bozo”, generoşi şi deferenţi, cu toţi invitaţii, au întregit cadrul unui eveniment de reală amplitudine culturală. Vremea frumoasă, autumnală, cadrul natural remontant, din vecinătatea cramei Domeniul Coroanei -un strugure de dimensiuni “olimpice” părea simbolul-, expoziţia propriu-zisă a celor 6 pictori şi sculptori cunoscuţi, plini de fantezie, o fantezie exprimată prin diversitatea absolut impresionantă a lucrărilor, de la peisaje abstracte pe doage de butoi, la reconstituirea „Cinei cea de taină”, invitau la meditaţie. O remarcă: cei 6 pictori şi sculptori au lucrat în aer liber, etalând o superbă libertate de spirit şi interesantă putere de creaţie, realizând o operă care rămâne un punct de reper distinct al cunoscutei crame, de acum, de la Segarcea, laureată a zeci şi zeci de concursuri internaţionale pentru vinurile sale. Proiectul acestei tabere de creaţie a aparţinut ziaristului Cornel Nistorescu, directorul ziarului „Cotidianul”, care a şi avut o alocuţiune caldă, articulată, inspirată, subliniind, în intervenţia sa, îngemănarea între pâine şi vin, care fac obiectul de activitate al Cerealcom şi Domeniul Coroanei. Pe un fond de implacabilă rigoare narativă, Mihai Anghel a făcut o prezentare de ansamblu a Domeniului Coroanei, stăruind asupra întregii simbolistici a acestei denumiri, neomiţând să amintească –remarcabilă notă de onestitate- numele unor oameni (Antonie Iorgovan, Mihai Neagoe, Adrian Păunescu, Mircea Rădulescu, Gabriel Ciulu, dar şi alţii), pe care i-a simţit aproape, în întreaga geneză a ceea ce s-a realizat pe ruinele unei foste întreprinderi agricole de stat. Ce paradox: dintre toate fostele IAS-uri din teritoriu (Băileşti, Dăbuleni, Goieşti, Breasta, Brabova, Craiova, Plopşor) doar cea de la Segarcea, într-un alt cadru de organizare al agriculturii româneşti, păstrează profilul de activitate la nişte cote de desăvârşit profesionalism, ajungând un reper al economiei agrare doljene. Primul simpozion privat de artă din Dolj poate însemna şi un imbold la multiplicarea sa. Nu putem să nu subliniem calitatea invitaţilor, între care s-au aflat directorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român, Virgil Ştefan Niţulescu, directorul Muzeului de Artă, Emilian Ştefârţă, reprezentanţi ai UAP Dolj, critici de artă, Lucian Dindirică, directorul Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman”, preşedintele Consiliului Judeţean, Cosmin Vasile, senatorul de Dolj, Ion Prioteasa, Constantin Popeci, om de afaceri dar şi alţii. A fost o zi superbă de toamnă, şi în vecinătatea imediată a podgoriei Segarcea, aflată la ceasul depovărării de rod, într-o atmosferă specifică vernisajelor autentice, agrementată de o discretă muzică clasică, chiar aşa ceva s-a întâmplat: un act de cultură. Convingându-ne încă o dată, la modul exhaustiv că Domeniul Coroanei şi Cerealcom Segarcea constituie împreună un brand al Doljului. Greu egalabil. Ceea ce într-un fel ştiam.

Mihai Ţopescu – curatorul evenimentului

Tabăra de creaţie de la “Domeniul Coroanei” Segarcea a fost indiscutabil una de anvergură, fiind la prima ediţie de acest fel. Au fost selectaţi şase artisti plastici: trei la secţiunea pictură (Maria Balea, Mirela Trăistariu şi Monica Murariu), respectiv trei de la scluptură (Maxim Dumitraş, Ilie Bostan şi Mihai Ţopescu), care şi-au expus creaţiile, de real rafinament. Curatorul evenimentului a fost Mihai Ţopescu, tot el selectând şi artiştii, cu toţii binecunoscuţi, de notorietate, pe scena plasticienilor. Manifestarea s-a bucurat de o prezenţă aleasă, onorată fiind atât de reprezentanţi ai mass-media, cât şi de doritori de cultură. S-a dialogat pe grupuri, s-au schimbat păreri, extrem de disponibili arărându-se fiecare din artiştii plastici prezenţi la eveniment.

O scurtă lecţie de istorie

Vernisajul de sâmbătă, 2 octombrie, este primul dintr-o serie lungă, cum s-a anunţat. Cel care a deshis festivitatea, cum era şi firesc, a fost chiar amfitrionul, Mihai Anghel, stăpânit de fireasca emoţie: “Aş începe cu o scurtă istorie a acestei zone. În 1884, Statul român era prea sărac pentru a susţine Coroana Regală. Atunci, Ion Brătianu a identificat că multe terenuri din ţară sunt în paragină, astfel că a luat decizia de a le da în administrare Coroanei. Erau domeniile statului, aşa au fost tot timpul, numai comuniştii le-au naţionalizat, dar naţionalizau domenii care erau tot ale statului. Au fost, ulterior, ani grei, mai ales după 1990, iar aici, la Segarcea, era aproape paragină. În 2002, când am preluat activele fostei intreprinderi agricole de stat (IAS Segarcea), a fost foarte mult de muncă. Am ajuns, iată, acum, la ceea ce vedeţi. Am avut şi avem echipe extraordinare de specialişti, aici şi aduc un omagiu şi celor care nu mai sunt printre noi. Evenimentul de astăzi a fost posibil datorită reputatului ziarist Cornel Nistorescu, cel care a venit cu ideea, iar sculptorul Mihai Ţopescu, originar din Târgu Jiu, a selectat artiştii. Pe acesta îl invidiez că vede, în fiecare dimineaţă, Coloana Infinitului a lui Brâncuşi. Seamănă cu acesta, dar să nu-i spuneţi acest lucru, fiindcă nu vrea, din modestie”.

Mihai Anghel: “Iubesc arta şi respect artiştii”

Cornel Nistorescu a fost foarte concis şi a vorbit cât se poate de obiectiv de evenimentul de sâmbătă: “Să ne bucurăm că suntem aici, alături de istorie, în care mâna ţăranului român se simte foarte bine. Acest respect îl găsiţi foarte bine la Segarcea, şi, din păcate, sunt foarte puţine locuri de acest fel. Aici, sunt două lucruri care definesc viaţa în România: pâine, prin grâul cultivat, şi vinul, care provine din strugurii din această zonă. Cele două deschid drumul nostru spre eternitate. Iar, ce era mai fromos decât ca arta să facă parte din această simbioză? Segarcea este un loc în care se pot lua lecţii de agronomie şi de artă, iar meritul îi aparţine familiei Anghel, cea care a reuşit să facă astfel de lucruri”. La rândul său, Mihai Ţopescu, a precizat: “Am bucuria de a fi primul curator al acestui simpozion şi sunt convins că vor urma şi altele. Este un lucru extraordinar ce a făcut familia Anghel. Dacă alţii au investit în fotbal, domnul şi doamna Anghel au ales arta. Dacă nu mă înşel, este singura tabără de acest fel, din Oltenia, prin fonduri private, şi nu cred că mai sunt foarte multe în ţară. Vreau să vă mai spun ceva: când am fost invitaţi aici, i-am spus domnului Anghel că nu vrem condiţii extraordinare, iar răspunsul dândului a fost: “iubesc arta şi respect artiştii”. Nimic mai frumos”. Invitat a fost şi Virgil Ştefan Niţulescu, manager al Muzeului Naţional al Ţăranului Român, care, la rândul său, a menţionat: “Este un lucru extraordinar ce se întâmplă la Segarcea, care, din nefericire, este tot mai rar în România. Adică, oamenii de afaceri să investească în cultură”. Aprecieri care sunt cu totul îndreptăţite. Au mai fost şi alte alocuţiuni din partea artiştilor, conturând la dimensiunile fireşti, un eveniment memorabil, la capătul unei săptămâni cu atâtea şi atâtea veşti tragice, asupra cărora nu mai trebuie insistat.

Mircea Canţăr şi Cristian Pătru