Pictorul Iulian Segărceanu expune la Galeria „ARTA”

0
384
Iulian Segărceanu

Uniunea Artiştilor Plastici din România – Filiala Craiova şi Muzeul de Artă – Palatul „Jean Mihail” organizează astăzi, ora 18.00, la Galeria „ARTA”, vernisajul expoziţiei personale de pictură a artistului plastic Iulian Segărceanu.

S-a născut la 31 august 1955, în satul Branişte din comuna Podari (judeţul Dolj), este membru al UAP, iar până în prezent a deschis mai multe expoziţii personale: 1986, 1988 – Muzeul de Artă Craiova; 1992-2000 – Galeria „ARTA” a U.A.P.R., Craiova; 1997 – Muzeul de Artă Calafat; 1997-1998 – „Studio Art”, Craiova; 1999 –  Muzeul de Artă Slatina; 2006-2011 – Galeria „ARTA” a U.A.P., Craiova; 2011 – Muzeul Judeţean Olt, Galeria „Artis”, Slatina. De asemenea, a participat cu lucrări la numeroase expoziţii de grup, cele mai multe vernisate în Craiova, dar şi la Galeria „Apollo” din Dr. Tr. Severin şi Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea.

A fost distins cu Premiul Filialei Craiova a U.A.P. din România (1998), Premiul Primăriei municipiului Craiova (1999), Premiul „Marcel Guguianu” (2000) şi Diplomă de Excelenţă din partea Ministerului Culturii şi Cultelor (2002). Are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Serbia, Belgia, Bulgaria, Franţa, Italia, Elveţia, Danemarca, Australia, Liban, Coreea de Sud, S.U.A., Canada, Grecia, Israel, Africa de Sud etc.

 

«Sedus de poezia peisajului, spiritul „arhaic” al lui Iulian Segărceanu îşi îndreaptă atenţia către peisajul rustic, cu case mici înconjurate de garduri cu uluci, presărate ici şi colo în calea celui care străbate la pas câmpia sub clopotul uriaş al unui cer mai întotdeauna stătător de ploaie. Câmpia pare că freamătă, că trăieşte simţind apropierea „hranei”. O pensulaţie bogată, în tuşe largi, în nuanţe şi tonuri alternative, dezvăluie trăiri mai mult dinamice decât lirice sau nostalgice». (Florin Rogneanu, revista „Ramuri”, 1987)

 

«Rafinamentul cromatic, de la tuşa plină de fervoare până la delicatele stingeri ale unor contraste ce par să-şi găsească pacea sub o clipă de graţie a luminii (divine), ca şi sintagmele cinematografice ale peregrinărilor artistului prin însorita Grecie ori pe canalele Veneţiei, dau seama despre un talent prodigios, despre o puternică personalitate artistică». (Ion Parhon, „Enciclopedia artiştilor români contemporani”, Bucureşti, 1997)

 

«Mai nou asistăm la o reaccentuare a viziunii sale, în care alături de vechea formulă începe să coabiteze o paletă cu mult mai multe exuberanţe şi sonorităţi de tip fovist, luându-şi drept pretext subiecte care nu mai au în plan central peisajul, ci mai ales compoziţia. Personalitatea devine aici şi mai liberă, atingând adesea intensitatea gestualismului, abstract pusă însă sub semnul aceleiaşi fervori vitaliste cu o mare încărcătură lirică». (Cătălin Davidescu, revista „Mozaicul”,  2006)